STILO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „coloană”. [< fr. stylo-, cf. gr. stylos, lat. stilus].

STILO-, -STIL, -STILIE elem. „coloană”, „vargă”. (< fr. stylo-, -style, -stylie, cf. gr. stylas)

-STIL² elem. stilo-.

-STILIE elem. stilo-.

STILO- „coloană, vîrf ascuțit, stil botanic”. ◊ gr. stylos „stîlp, coloană” > fr. stylo-, germ. id., engl. id., it. stilo- > rom. stilo-. □ ~bat (v. -bat₂), s. m., piedestal care susține un șir de coloane; ~dozimetru (v. dozi-, v. -metru₁), s. n., dozimetru de radiație portativ, de forma unui stilou; ~for (v. -for), adj., (despre plante) înzestrat cu stil; ~graf (v. -graf), s. n., unealtă ascuțită cu care se înțeapă hîrtia pentru a face punctele care redau alfabetul orbilor; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu tehnic de obținere cu ajutorul electrolizei a unor imitații de desene în peniță, de gravuri etc.; ~hioid (v. hio-, v. -id), s. n., piesă principală a arcului de susținere hioidian; ~id (v. -id), adj., s. n., 1. adj., În formă de stil vegetal sau de pumnal. 2. s. n., Parte ascuțită, în formă de pumnal, a unui os sau a unei apofize; ~lit (v. -lit₁), s. n., aspect al suprafeței de separație dintre două strate sau din interiorul unei roci sedimentare omogene; ~podiu (v. -podiu), s. n., expansiune vegetală în formă de disc la baza stilului; ~spor (v. -spor), s. m., spor alungit format la vîrful filamentului micelian sau în picnidiile lichenilor sau fungilor; ~stegiu (v. -stegiu), s. n., scufie a stilului-aparținînd plantelor asclepiadacee.

-STIL „stîlp, coloană, stil vegetal”. ◊ gr. stylos „coloană, stîlp” > fr. -style, engl. id. > rom. -stil.

STIL-, v. STILO-. □ ~omatofore (v. ornato-, v. -for), s. f. pl., ordin de moluște gasteropode pulmonate terestre, avînd ochii situați la extremitatea tentaculelor mari.

-STILIE „stil vegetal”. ◊ gr. stylos „par, stîlp, columnă” > fr. -stylie, germ. id., engl. -styly > rom. -stilie.