4 definiții pentru stic știc stici știchi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STIC, sticuri, s. n. Orificiu de golire la furnalul de oțel Siemens-Martin.

sticĭ n., pl urĭ (cp. cu ngr stixis, împungere, orĭ cu germ. stich, suliță). Sud. Ghĭonder, prăjină de împins luntrea pe baltă. – În Vc. stică, pl. f. ĭ, pătăchie, prăjină cu clește de stins lumînările în biserică. În Ml. stichĭ: a te pune cu stichĭu pe cineva, a stăruĭ mult pe lîngă el (Cod. și rev. I. Crg. 7, 263).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: stic
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stic
  • sticul
  • sticu‑
plural
  • sticuri
  • sticurile
genitiv-dativ singular
  • stic
  • sticului
plural
  • sticuri
  • sticurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știc
  • șticul
  • șticu‑
plural
  • șticuri
  • șticurile
genitiv-dativ singular
  • știc
  • șticului
plural
  • șticuri
  • șticurilor
vocativ singular
plural
stici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
știchi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

stic știc stici știchi

  • 1. Orificiu de golire la furnalul de oțel Siemens-Martin.
    surse: DLRM

etimologie: