4 definiții pentru stereo (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STEREO adj. invar. Referitor la stereofonie; cu proprietăți stereofonice. ◊ (Substantivat) Stereofonie. [Pr.: -re-o] – Din fr. stéréo.

stereo1 s [At: DEX / P: ~re-o / Pl: ? / E: fr stéréo] Procedeu de reproducere a sunetelor (înregistrate) caracterizat printr-o reconstituire a repartiției spațiale a surselor sonore care dă ascultătorilor senzația că se află chiar în apropierea sursei Si: stereofonie.

STEREO subst., adj. invar. 1. Subst. Stereofonie. 2. Adj. invar. Referitor la stereofonie; cu proprietăți stereofonice. [Pr.: -re-o] – Din fr. stéréo.

STEREO2 I. adj. inv. stereofonic. II. s. n. inv. (poligr.) stereotip (III). (< fr. stéréo)

Intrare: stereo (s.n.)
invariabil (I1)
  • stereo
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stereosubstantiv neutru

  • 1. Procedeu de reproducere a sunetelor (înregistrate) caracterizat printr-o reconstituire a repartiției spațiale a surselor sonore care dă ascultătorilor senzația că se află chiar în apropierea sursei. MDA2 MDN '00
    sinonime: stereofonie
  • 2. poligrafie Stereotip. MDN '00
    sinonime: stereotip
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.