stelar², ~ă a [At: CONTA, O. F. 163 / Pl: ~i, ~e / E: fr stélaire] 1 Care aparține stelelor (1) Si: sideral, (înv) stelin (1), (înv) stelesc (1). 2 Privitor la stele (1) Si: sideral, (înv) stelin (2), (înv) stelesc (2). 3 Care provine din stele (1) Si: sideral, (înv) stelin (3), (înv) stelesc (3). 4 Caracteristic stelelor (1) Si: sideral (înv) stelin (4), (îvr) stelesc (4), stelnic (5). 5 (Îs) Astronomie ~ă Ramură a astronomiei care se ocupă cu studiul stelelor (1). 6 (Îs) Hartă ~ă Hartă care reprezintă constelațiile de pe bolta cerească. 7 (Fig) Care are valoare sau importanță deosebită. 8 Care are formă de stea (2), ca o stea (2) Si: stelat (1). 9 (Rar) De stele (2) Si: înstelat.

STELAR², -Ă, stelari, -e, adj. 1. Al stelelor, de stele. Orașul era scăldat în lumină ireală, lumină stelară. C. PETRESCU, Î. II 119. ◊ Astronomie stelară = ramură a astronomiei care se ocupă cu studiul stelelor. Hartă stelară = hartă care reprezintă constelațiile pe bolta cerească. 2. În formă de stea. 3. (Neobișnuit) Plin de stele; înstelat. În noaptea naltă Ce s-a lăsat peste natură Se-ntrezăresc prin frunzătură Stelare-adîncuri ce tresaltă. MACEDONSKI, O. I 54.

STELAR, -Ă adj. Referitor la stele, al stelelor. ♦ În formă de stea. [Cf. fr. stellaire].

STELAR, -Ă adj. 1. referitor la stele. 2. în formă de stea; stelat. ♦ ganglion ~ = ganglion cervical al sistemului simpatic, care prezintă ramificații stelare. (< fr. stellaire, lat. stellaris)

STELAR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de stele; propriu stelelor; astral; sideral. 2) Care are forma unei stele; ca o stea. /<fr. stellaire

stelar a. ce ține de stele: lumină stelară.

2) *stelár, -ă adj. (lat. stellaris). De stea, al stelelor: lumina stelară.

stelar¹ adj. m., pl. stelari; f. stelară, pl. stelare

stelar¹ adj. m., pl. stelari; f. stelară, pl. stelare

stelar adj. m., pl. stelari; f. sg. stelară, pl. stelare

STELAR adj. (ASTRON.) sideral, (înv.) stelin. (Lumină ~.)

STELAR adj. sideral, (înv.) stelin. (Lumină ~.)