SICĂ, sici, s. f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze mari de culoare verde-închis dispuse în rozete și cu flori mici albăstrui sau roșietice în formă de spiculețe (Statice gmelini). – Et. nec.

SICĂ ~ci f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze mari, dispuse în rozete, cu flori violete, grupate în spiculețe, răspândită în deșerturi și pe litoral. /Orig. nec.

sică s. f., g.-d. art. sicii; pl. sici

Limonium arborescens (Brouss.) O. Ktze. (syn. Statice arborescens Brouss). Specie care înflorește în iun.-iul. Flori cu petale galbene și caliciul albastru. Frunze (20-35 cm lungime, 6-12 cm lățime) pețiolate, oblong- ovate cu vîrf ascuțit. Semitufă de cca 0,80-2 m înălțime.

Limonium binervosum C. E. Salmon (syn. Statice auriculaefolia Vahl.). Specie care înflorește vara-toamna. Flori (caliciul alb, corolă albastră-purpur) în mai multe spice pedunculate, bifurcate și ramificate, unilaterale. Frunze (3-12 cm lungime) spatulate sau invers-ovate, în rozete. Plantă de cca 35 cm înălțime.

Limonium bonduellii (Lest.) O. Ktze. (syn. Statice bonduellii Lest.). Specie ce înflorește vara-toamna. Flori (caliciul glabru cu marginea galbenă, petale mici, libere, gălbui), cîte 1 sau 2, în spiculețe care, la rîndul lor, formează un spic. Frunze penat-lirate, la baza tulpinii, într-o rozetă. Plantă perenă sau bianuală (pînă la 65 cm înălțime) cultivată ca anuală.

SICĂ s. (BOT.; Statice gmelini) (reg.) marchedon, garofiță-de-mare, limba-boului, limba-peștelui.