13 definiții pentru staniște


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STÁNIȘTE, staniști, s. f. 1. (Reg.) Loc răcoros, umbros unde se odihnesc vitele vara, în timpul căldurilor de la amiază; zăcătoare. ♦ (Ir.) Loc de întâlnire, de popas. 2. (Mil.; înv.) Tabără, cantonament. – Din sl. stanište.

STÁNIȘTE, staniști, s. f. 1. (Reg.) Loc răcoros, umbros unde se odihnesc vitele vara, în timpul căldurilor de la amiază; zăcătoare. ♦ (Ir.) Loc de întâlnire, de popas. 2. (Mil.; înv.) Tabără, cantonament. – Din sl. stanište.

staniște sf [At: ANON. CAR. / V: (îvr) ~noste, (reg) ~aiș, ~aln~, ~neste, ~neș~ / E: vsl станище] 1 (Pop) Loc (răcăros sau ferit) situat mai ales în pădure, înaintea strungii sau lângă o apă, unde se odihnesc, vara, în timpul amiezii ori al nopții, vitele, oile, caii etc. Si: (reg) bătătură1 (8), bouriște, meriză, merizătoare, meriziș, meriziște, meriziștină, merizuș, stavă, torină, toriște, zăcătoare, zăcătură. 2 (Reg) Stare de repaus, de odihnă a vitelor, a oilor etc. 3 (Mol; Dob) „Locuință ciobănească”. 4 (Reg) Cireadă sau turmă de vite ori de porci. 5 (Reg; îf stanește) Loc îngrădit în care se află pești. 6 (Reg) Loc de popas sau de înâlnire. 7 (Reg; îf stanoste) „Baștină”. 8 (Înv) Tabără. 9 (Trs; Ban) Loc pietros și sterp. 10 (Reg) Loc mocirlos (rămas în urma unei inundații).

STÁNIȘTE, staniști, s. f. 1. (Mold.) Loc răcoros (mai ales în pădure sau lîngă o apă curgătoare) unde se odihnesc vitele sau oile vara, în timpul căldurilor amiezii; zăcătoare. Unde-i jocul cel de fete Parcă-i staniște de iede. MAT. FOLK. 1410. ♦ Fig. Loc de întîlnire, de popas. Mîncăm ce mîncăm, ș-apoi rugăm pe moș Bodrîngă să ne cînte; și unde nu se adună o mulțime de dăscălime la noi, căci aici era staniștea lor. CREANGĂ, A. 93. 2. (Mil.) Lagăr, tabără, cantonament. Din zori pînă-n noapte curg spre staniștea oștilor darabani și glotași din Țara de Sus. VLAHUȚĂ, la CADE.

STÁNIȘTE ~i f. 1) reg. Loc umbrit și răcoros unde se odihnesc vara animalele la amiază. 2) fig. Așezare omenească; localitate. /<sl. stanište

staniște f. Mold. locul unde dorm noaptea vitele pe câmp și unde se țin caii de prăsilă; 2. stație, popas: se aduna o mulțime de dăscălime la noi, căci aici era staniștea lor CR. [Slav. STANIȘTE, stație].

stániște f. (vsl. bg. stanište, cantonament, popas. V. stînă, pristaniște). Mold. Trans. Locu unde se odihnesc vitele la amează după păscut (V. boriște). Fig. Iron. Popas obișnuit, stațiune, liman: la crîșmă era staniștea luĭ. Lagăr, tabără: staniștea oștilor. V. storiște, zăcâtoare, dezjugătoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stániște (reg.) s. f., g.-d. art. stániștii; pl. stániști

stániște s. f., g.-d. art. stániștii; pl. stániști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STÁNIȘTE s. (reg.) bătătură, bouriște, meriză, merizătoare, meriziș, meriziște, meriziștină, merizuș, toriște, zăcătură, (Transilv., prin Maram. și Olt.) stavă, (Munt.) storiște, (Transilv. și Ban.) zăcătoare. (Vitele se odihnesc vara la ~.)

STÁNIȘTE s. v. cantonament, tabără.

STANIȘTE s. (reg.) bătătură, bouriște, meriză, merizătoare, meriziș, meriziște, meriziștină, merizuș, toriște, zăcătură, (Transilv., prin Maram. și Olt.) stavă, (Munt.) storiște, (Transilv. și Ban.) zăcătoare. (Vitele se odihnesc vara la ~.)

staniște s. v. CANTONAMENT. TABĂRĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

stániște, staniști, s.f. – 1. Cantonament, popas. 2. Loc de odihnă pentru oi sau vite la amiază; meriză (Papahagi, 1925; Ieud): „Staniște sau ocol pentru animale, la colibă” (AER, 2010: 95; Șișești). – Din sl. stanište „stație, popas” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

Intrare: staniște
staniște substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • staniște
  • staniștea
plural
  • staniști
  • staniștile
genitiv-dativ singular
  • staniști
  • staniștii
plural
  • staniști
  • staniștilor
vocativ singular
plural