11 definiții pentru stacoj stacoș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STACÓJ, stacoji, s. m. (Înv. și reg.) Homar; p. ext. rac. [Var.: (reg.) stacóș s. m.] – Din ngr. stakós.

STACÓJ, stacoji, s. m. (Înv. și reg.) Homar; p. ext. rac. [Var.: (reg.) stacóș s. m.] – Din ngr. stakós.

STACÓJ, stacoji, s. m. (Rar) 1. Crustaceu decapod, asemănător cu racul de rîu, dar cu mult mai mare decît acesta; trăiește numai în mare (Homarus vulgaris); homar. Junona... trimise în ajutorul Idrei, adică a balaurului, un stacoj (rac-de-mare) năprasnic, cît o dihanie spurcată. ISPIRESCU, U. 35. [La Triest] feliurimea și mulțimea peștelui este nesocotită, din care: sardele... stacoji. GOLESCU, Î. 110. 2. (Rar) Rac. Trebuie să rabzi crestături de foarfece... după ce zvîrli stacojul în traistă. SADOVEANU, Î. A. 81. – Variantă: (Mold.) stacóș (ALECSANDRI, T. I 171) s. m.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stacój (înv., reg.) s. m., pl. stacóji


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STACÓJ s. v. homar, rac.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

stacój (-ji), s. m. – Homar, rac. – Var. stacoș. Mr. astahó. Ngr. σταϰός (Cihac, II, 701), cf. tc. istakos, bg. astakos.Der. stacojiu, adj. (roșu).

STACÓJ ~i m. înv. 1) Crustaceu asemănător cu racul, dar de talie mai mare; homar. 2) Crustaceu dulcicol cu carapacea neagră-verzuie, având în partea anterioară a corpului o pereche de clești lungi și viguroși; rac. /<ngr. stakós

stacoj m. rac de mare (Astacus): un stacoj năpraznic ISP. [Gr. mod. ASTAKÓS].

stacój și stacóș m. (ngr. stakós, astakós, d. vgr. ástakos; lat. ástacus, turc. istakos). Rac mare. V. crab.

STACÓȘ s. m. v. stacoj.

stacój s. m., pl. stacóji

Intrare: stacoj
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stacoj
  • stacojul
  • stacoju‑
plural
  • stacoji
  • stacojii
genitiv-dativ singular
  • stacoj
  • stacojului
plural
  • stacoji
  • stacojilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stacoș
  • stacoșul
  • stacoșu‑
plural
  • stacoși
  • stacoșii
genitiv-dativ singular
  • stacoș
  • stacoșului
plural
  • stacoși
  • stacoșilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)