4 definiții pentru stârpit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STÂRPÍT s. n. Stârpire. – V. stârpi.

STÂRPÍT s. n. Stârpire. – V. stârpi.

stârpit1 sn [At: DDRF / Pl: ? / E: stârpi] (Rar) 1-3 Stârpire (1, 5-6). 4 Avort (1). 5-6 Desființare (1, 3).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: stârpit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stârpit
  • stârpitul
  • stârpitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • stârpit
  • stârpitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

stârpit (s.n.)

etimologie:

  • vezi stârpi
    surse: DEX '98 DEX '09