6 definiții pentru stârpit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

stârpit2, ~ă [At: GORJAN, H. IV, 198 / V: stăr~ / Pl: ~iți, ~e / E: stârpi] 1 (Îrg; d. femele sau d. femei) Care a avortat. 2 (Reg; d. făt) Avortat2 (1). 3 (Reg; d. ouă) Incomplet dezvoltat. 4 (Pop; d. ființe sau d. corpul lor ori d. părți ale acestuia) Pipernicit. 5 (Îvr; d. păduri) Rărit1. 6 (Îvr; d. păduri) Distrus complet (prin defrișare).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STÂRPÍT adj. v. castrat, jugănit, scopit, sterilizat.

STÂRPÍT adj. distrus, exterminat, nimicit. (O specie ~.)

stîrpit adj. v. CASTRAT. JUGĂNIT. SCOPIT. STERILIZAT.

STÎRPIT adj. distrus, exterminat, nimicit. (O specie ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

stârpít, stârpítă, adj. 1. (înv. și reg.; despre femele sau despre femei) care a avortat. 2. (reg.; despre făt) avortat. 3. (reg.; despre ouă) incomplet dezvoltat. 4. (pop.; despre ființe și corpul lor) pipernicit. 5. (înv.; despre păduri) distrus complet prin defrișare.

Intrare: stârpit (adj.)
stârpit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stârpit
  • stârpitul
  • stârpitu‑
  • stârpi
  • stârpita
plural
  • stârpiți
  • stârpiții
  • stârpite
  • stârpitele
genitiv-dativ singular
  • stârpit
  • stârpitului
  • stârpite
  • stârpitei
plural
  • stârpiți
  • stârpiților
  • stârpite
  • stârpitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

stârpit (adj.)

etimologie: