SPĂRGĂTOR, -OARE, spărgători, -oare, adj., s. n., s. m. și f. I. Adj. Care sparge, care sfărâmă (piatră, cărbuni etc.). II. S. n. Instrument care se folosește la spargerea unor materiale, a anumitor fructe cu coaja tare etc. ◊ Spărgător de gheață = navă special construită pentru a sparge gheața într-o apă navigabilă și a face posibilă navigația în lunile de îngheț. III. S. m. și f. 1. Hoț care intră undeva cu forța (spărgând uși, încuietori etc.) pentru a jefui. 2. (În sintagma) Spărgător de grevă = agent plătit al unui patron care vine să lucreze în locul muncitorilor greviști pentru a zădărnici o grevă. – Sparge + suf. -ător.

spărgător, ~oare [At: (a. 1652) MAG. IST. I, 127/29 / Pl: ~i, ~oare / E: sparge + -ător] 1-4 smf, a (Persoană) care sparge (18, 20). 5 sfn Instrument, mașină etc. folosit(ă) la spargerea unor materiale, a cojilor tari ale unor fructe etc. 6 smf (Fig; adesea cu determinări care indică felul) Persoană care anulează o acțiune întreprinsă în comun de un grup de persoane. 7-8 smf, a (Persoană) care comite o spargere (46) Si: hoț (1).

SPĂRGĂTOR, -OARE, spărgători, -oare, adj., subst. I. Adj. Care sparge, care sfărâmă (piatră, cărbuni etc.). II. S. n. Instrument care se folosește la spargerea unor materiale, a anumitor fructe cu coaja tare etc. ◊ Spărgător de gheață = navă special construită pentru a sparge gheața într-o apă navigabilă și a face posibilă navigația în lunile de îngheț. III. S. m. și f. 1. Hoț care intră undeva cu forța (spărgând uși, încuietori etc.) pentru a jefui. 2. (În sintagma) Spărgător de grevă = agent plătit al unui patron, care vine să lucreze în locul muncitorilor greviști pentru a zădărnici o grevă. – Sparge + suf. -ător.

SPĂRGĂTOR², -OARE, spărgători, -oare, adj. Care sparge, sfărîmă (piatră, cărbuni etc.).

SPĂRGĂTOR¹ ~oare (~ori, ~oare) Care sparge. /a sparge + suf. ~ător

spărgătór, -oáre adj. Care sparge. S.m. Hoț care sparge lăzile de banĭ. S. f., pl. orĭ, și n., pl. oare. Un fel de clește de spart nucĭ, alune ș. a. (fr. casse-noisettes).

spărgător¹ adj. m., s. m., pl. spărgători; adj. f., s. f. sg. și pl. spărgătoare

spărgător¹ adj. m., s. m., pl. spărgători; adj. f., s. f. sg. și pl. spărgătoare

spărgător adj. m., s. m., pl. spărgători; f. sg. și pl. spărgătoare