opțiuni
  • info

9 definiții pentru spăimântare

Explicative DEX

SPĂIMÂNTARE, spăimântări, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) spăimânta și rezultatul ei; înspăimântare. – V. spăimânta.

SPĂIMÂNTARE, spăimântări, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) spăimânta și rezultatul ei; înspăimântare. – V. spăimânta.

spăimântare sf [At: PSALT. HUR. 75v/25 / V: spăm~ / Pl: ~tări / E: spăimânta] (Înv) 1 Înspăimântare. 2 (Îla) De ~ De spaimă (1). 3 Stăruință. 4 Căutare desperată.

spământare sf vz spăimântare

Ortografice DOOM

spăimântare (înv.) s. f., g.-d. art. spăimântării; pl. spăimântări

!spăimântare (înv.) s. f., g.-d. art. spăimântării; pl. spăimântări

spăimântare s. f., g.-d. art. spăimântării; pl. spăimântări

Sinonime

SPĂIMÂNTARE s. v. groază, încrâncenare, înfiorare, înfricoșare, îngrozire, înspăimântare, oroare, spaimă, teroare.

spăimîntare s. v. GROAZĂ. ÎNCRÎNCENARE. ÎNFIORARE. ÎNFRICOȘARE. ÎNGROZIRE. ÎNSPĂIMÎNTARE. OROARE. SPAIMĂ. TEROARE.

Regionalisme / arhaisme

spăimântare, spăimântări, s.f. (înv. și pop.) 1. înspăimântare. 2. stăruință, căutare disperată.

Intrare: spăimântare
spăimântare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spăimântare
  • spăimântarea
plural
  • spăimântări
  • spăimântările
genitiv-dativ singular
  • spăimântări
  • spăimântării
plural
  • spăimântări
  • spăimântărilor
vocativ singular —
plural —
spământare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spăimântare, spăimântărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi spăimânta DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.