opțiuni
  • info

12 definiții pentru spăimânta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPĂIMÂNTA, spăimânt, vb. I. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) înspăimânta. – Lat. *expavimentare.

SPĂIMÂNTA, spăimânt, vb. I. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) înspăimânta. – Lat. *expavimentare.

spăimânta vtr [At: PSALT. HUR. 109r/7 / V: spăm~ / Pzi: spăimânt, (înv) ~tez / E: ml *expavimentare] (Îvp) 1-2 A (se) înspăimânta.

spământa v vz spăimânta

spăimăntà v. a băga spaimă. [Lat. *EXPAVIMENTARE].

spăĭmînt și însp- saŭ -éz și (vechĭ, azĭ Ban. și Serbia) spămînt, la Dos. înspămînt v. tr. (lat. expaventare, d. expavens, -éntis, part. prez. d. expavire, a se spăĭmînta. Formele cu ăĭ infl. de spaĭmă. It. spaventare, fr. épouvanter, sp. pg. espantar. V. speriĭ și epavă). Umplu de spaĭmă, speriĭ, înfricoșez. V. refl. Mă umplu de spaĭmă. – Vechĭ și spemintez, spămintez, spămîntez. În Ps. S. 90, 5, spemenți(spe- minti), ca peminte, cuvinte, morminte (e-i-e asimilare saŭ armonie vocalică). Și spomînt (Serbia), ca pomînt.

spămînt v. tr. Vechĭ. Spăimĭnt.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spăimânta (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. spăimânt, 2 sg. spăimânți, 3 spăimântă; conj. prez. 1 sg. să spăimânt, 3 să spăimânte

spăimânta (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 spăimântă

spăimânta vb., ind. prez. 1 sg. spăimânt, 3 sg. și pl. spăimântă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPĂIMÂNTA vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoșa, îngrozi, înspăimânta, tremura, zgudui

spăimînta vb. v. CUTREMURA. ÎNCRÎNCENA. ÎNFIORA. ÎNFRICOȘA. ÎNGROZI. ÎNSPĂIMÎNTA. TREMURA. ZGUDUI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

spăimînta (-t, at), vb. – A speria. – Var. înspăimînta, înv. și Banat spămînta, speminta. Origine incertă. Se consideră der. din lat. *expavῑmentāre (Philippide, Principii, 99; Densusianu, Rom., XXXIII, 286; Pușcariu 1612; Candrea; DAR) sau expaventāre (Crețu 369; Tiktin; REW 3035); dar der. este dificilă și sard. spamenta, prezentat ca argument cu acest prilej, nu constituie un paralelism (Wagner 112). Alternarea rezultatului se atribuie prezenței lui spaimă. – Der. (în)păimîntător, adj. (oribil, teribil).

Intrare: spăimânta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spăimânta
  • spăimântare
  • spăimântat
  • spăimântatu‑
  • spăimântând
  • spăimântându‑
 singular plural
  • spăimântă
  • spăimântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spăimânt
 (să)
  • spăimânt
  • spăimântam
  • spăimântai
  • spăimântasem
a II-a (tu)
  • spăimânți
 (să)
  • spăimânți
  • spăimântai
  • spăimântași
  • spăimântaseși
a III-a (el, ea)
  • spăimântă
 (să)
  • spăimânte
  • spăimânta
  • spăimântă
  • spăimântase
plural I (noi)
  • spăimântăm
 (să)
  • spăimântăm
  • spăimântam
  • spăimântarăm
  • spăimântaserăm
  • spăimântasem
a II-a (voi)
  • spăimântați
 (să)
  • spăimântați
  • spăimântați
  • spăimântarăți
  • spăimântaserăți
  • spăimântaseți
a III-a (ei, ele)
  • spăimântă
 (să)
  • spăimânte
  • spăimântau
  • spăimântară
  • spăimântaseră
spământa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spăimânta, spăimântverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.