opțiuni
  • info

12 definiții pentru spăimânta

din care

Explicative DEX

SPĂIMÂNTA, spăimânt, vb. I. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) înspăimânta. – Lat. *expavimentare.

SPĂIMÂNTA, spăimânt, vb. I. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) înspăimânta. – Lat. *expavimentare.

spăimânta vtr [At: PSALT. HUR. 109r/7 / V: spăm~ / Pzi: spăimânt, (înv) ~tez / E: ml *expavimentare] (Îvp) 1-2 A (se) înspăimânta.

spământa v vz spăimânta

spăimăntà v. a băga spaimă. [Lat. *EXPAVIMENTARE].

spăĭmînt și însp- saŭ -éz și (vechĭ, azĭ Ban. și Serbia) spămînt, la Dos. înspămînt v. tr. (lat. expaventare, d. expavens, -éntis, part. prez. d. expavire, a se spăĭmînta. Formele cu ăĭ infl. de spaĭmă. It. spaventare, fr. épouvanter, sp. pg. espantar. V. speriĭ și epavă). Umplu de spaĭmă, speriĭ, înfricoșez. V. refl. Mă umplu de spaĭmă. – Vechĭ și spemintez, spămintez, spămîntez. În Ps. S. 90, 5, spemenți(spe- minti), ca peminte, cuvinte, morminte (e-i-e asimilare saŭ armonie vocalică). Și spomînt (Serbia), ca pomînt.

spămînt v. tr. Vechĭ. Spăimĭnt.

Ortografice DOOM

spăimânta (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. spăimânt, 2 sg. spăimânți, 3 spăimântă; conj. prez. 1 sg. să spăimânt, 3 să spăimânte

spăimânta (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 spăimântă

spăimânta vb., ind. prez. 1 sg. spăimânt, 3 sg. și pl. spăimântă

Etimologice

spăimînta (-t, at), vb. – A speria. – Var. înspăimînta, înv. și Banat spămînta, speminta. Origine incertă. Se consideră der. din lat. *expavῑmentāre (Philippide, Principii, 99; Densusianu, Rom., XXXIII, 286; Pușcariu 1612; Candrea; DAR) sau expaventāre (Crețu 369; Tiktin; REW 3035); dar der. este dificilă și sard. spamenta, prezentat ca argument cu acest prilej, nu constituie un paralelism (Wagner 112). Alternarea rezultatului se atribuie prezenței lui spaimă. – Der. (în)păimîntător, adj. (oribil, teribil).

Sinonime

SPĂIMÂNTA vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoșa, îngrozi, înspăimânta, tremura, zgudui

spăimînta vb. v. CUTREMURA. ÎNCRÎNCENA. ÎNFIORA. ÎNFRICOȘA. ÎNGROZI. ÎNSPĂIMÎNTA. TREMURA. ZGUDUI.

Intrare: spăimânta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spăimânta
  • spăimântare
  • spăimântat
  • spăimântatu‑
  • spăimântând
  • spăimântându‑
 singular plural
  • spăimântă
  • spăimântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spăimânt
 (să)
  • spăimânt
  • spăimântam
  • spăimântai
  • spăimântasem
a II-a (tu)
  • spăimânți
 (să)
  • spăimânți
  • spăimântai
  • spăimântași
  • spăimântaseși
a III-a (el, ea)
  • spăimântă
 (să)
  • spăimânte
  • spăimânta
  • spăimântă
  • spăimântase
plural I (noi)
  • spăimântăm
 (să)
  • spăimântăm
  • spăimântam
  • spăimântarăm
  • spăimântaserăm
  • spăimântasem
a II-a (voi)
  • spăimântați
 (să)
  • spăimântați
  • spăimântați
  • spăimântarăți
  • spăimântaserăți
  • spăimântaseți
a III-a (ei, ele)
  • spăimântă
 (să)
  • spăimânte
  • spăimântau
  • spăimântară
  • spăimântaseră
spământa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spăimânta, spăimântverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „spăimânta”

Visit YouGlish.com