spurc [At: MAIOR, IST. 61/17 / Pl: ~uri sn, ~rci sm / E: ml spurcus] 1 sn (Reg) Excrement de om sau de animal Si: scârnăvie, (îvp) scârnă, (pop) spurcăciune (5), (reg) scârnav, spurcat¹ (4). 2 sn (Olt; Trs; urmat de determinări la pural introduse prin pp „de”, care arată felul) Mulțime. 3 sn (Reg) Scurgere la femei după naștere. 4 sn (Pop) Nume dat mai multor boli de piele, care se prezintă sub formă de urticarie, coșuri, furuncule etc. Si: (pop) spurcat¹ (6), spurcăciune (2), (reg) spulberătură (4). 5 sn (Ban) Un fel de bube la ugerul vacilor. 6 sn (Trs) Reumatism. 7 sm (Reg) Lup. 8 sm (Ban; Trs) Șoarece. 9 sm (Reg) Diavol (1).

SPURC s. n. (Regional) 1. Murdărie; excremente de om sau de animal. 2. Nume dat la diferite boli sau bube.

SPURC s. n. (Reg.) 1. Scîrnă. 2. Nume dat la diferite boli sau bube. – Postverbal al lui spurca.

SPURC ~uri n. reg. Materie rezultată din digestie; materii fecale; excrement. /<lat. spurcus

SPURC s. m. (Ban.) Șoarece. Spurk. Mus. AC, 371. Etimologie: lat. spurcus. Cf. herț, părnuș, șomîc (1).

1) spurc n., pl. urĭ (lat. spurcus, spurcat). Spurcăcĭune (apa care se scurge după naștere). Vest. Reumatizm articular. Epitet de scîrbă îld. lup.

SPURC s. v. aghiuță, demon, diavol, drac, excrement, fecale, guzgan, încornoratul, lup, naiba, necuratul, reumatism, satană, șobolan, tartor.

spurc s. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. EXCREMENT. FECALE. GUZGAN. ÎNCORNORATUL. LUP. NAIBA. NECURATUL. REUMATISM. SATANĂ. ȘOBOLAN. TARTOR.

BURUIANA-SPURCULUI s. v. spanacul-ciobanilor.

buruiana-spurcului s. v. SPANACUL-CIOBANILOR.

spurc, s.n. – 1. (la pl.) Bube care se fac pe capul copilului. În credința locală, acestea sunt consecința vizitei unei femei care era la menstruație și care a intrat în casă și l-a atins cu privirea (Dăncuș, 2010). 2. Mizerie, excrement. 3. Spurcăciune. 4. Drac, diavol. – Lat. spurcus „murdar, stricat, puturos” (Scriban, MDA); din spurca (DER, DLRM).