5 definiții pentru spumat
Explicative DEX
SPUMAT, -Ă, spumați, -te, adj. (Despre ape) Acoperit de spumă, spumos, care spumegă. ♦ (Despre animale, mai ales despre cai) Plin de spumă, acoperit cu clăbuci de sudoare. – V. spuma.
SPUMAT, -Ă, spumați, -te, adj. (Despre ape) Acoperit de spumă, spumos, care spumegă. ♦ (Despre animale, mai ales despre cai) Plin de spumă, acoperit cu clăbuci de sudoare. – V. spuma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spumat, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pl: ~ați, ~e / E: spuma] 1 (D. lichide) Spumant (1). 2 (D. ape, valuri) Plin de spumă (1) Si: înspumat, spumegat2 (1), spumegând (1), spumegător (1), (rar) spumatic, (îrg) spumegos, spumos (2). 3 (D. animale, mai ales d. cai sau d. corpul lor) Plin de spumă (6) Si: asudat2 (1), înspumat, spumegat2 (3), (rar) spumatic (2), spumos (14), (pop) spumegând (2). 4 (D. oameni sau animale) Cu gura plină de spumă (8) Si: spumegat2 (4), (reg) spumos (15).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPUMAT, -Ă, spumați, -te, adj. (Despre ape) Acoperit de spumă, spumos. Și ne rămîne zarea mușcată de furtună, cu apele spumate. DEȘLIU, G. 6. Robul luă ambe trupurile-n spate, Și-ndată ce-a nopții umbră se ivi, Merse, și în apa Dunărei spumate El le azvîrli. NEGRUZZI, S. II 32. Dunărea se-nștiințează Ș-ale ei spumate unde către mare îl pornesc. ALEXANDRESCU, M. 15. ♦ (Mai ales despre cai) Plin de spumă, acoperit cu clăbuci de sudoare. Arnulf aude, sare de pe cal, înfiorat Dă frîu, cuprinde gîtul fugarului spumat Și-aleargă-n vînt și-n noapte. COȘBUC, P. I 134.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
SPUMAT adj. v. înspumat, spumegând.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spumat adj. v. ÎNSPUMAT. SPUMEGÎND.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
spumat, spumatăadjectiv
- 1. (Despre ape) Acoperit de spumă, care spumegă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Și ne rămîne zarea mușcată de furtună, cu apele spumate. DEȘLIU, G. 6. DLRLC
- Robul luă ambe trupurile-n spate, Și-ndată ce-a nopții umbră se ivi, Merse, și în apa Dunărei spumate El le azvîrli. NEGRUZZI, S. II 32. DLRLC
- Dunărea se-nștiințează Ș-ale ei spumate unde către mare îl pornesc. ALEXANDRESCU, M. 15. DLRLC
- 1.1. (Despre animale, mai ales despre cai) Plin de spumă, acoperit cu clăbuci de sudoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Arnulf aude, sare de pe cal, înfiorat Dă frîu, cuprinde gîtul fugarului spumat Și-aleargă-n vînt și-n noapte. COȘBUC, P. I 134. DLRLC
-
-
etimologie:
- spuma DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.