8 definiții pentru sprâncenuță sprincenuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPRÂNCENÚȚĂ, sprâncenuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui sprânceană [Var.: sprincenúță s. f.] – Sprânceană + suf. -uță.

SPRÂNCENÚȚĂ, sprâncenuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui sprânceană [Var.: sprincenúță s. f.] – Sprânceană + suf. -uță.

sprâncenuță sf [At: NEGRUZZI, S. I, 228 / V: rin~ / E: sprânceană + -uță] 1-2 (Șhp) Sprânceană (1) (mică) Si: (reg) sprâncenea (1-2), sprâncenușă (1-2).

SPRINCENÚȚĂ s. f. v. sprâncenuță.

SPRINCENÚȚĂ s. f. v. sprâncenuță.

sprincenuță sf vz sprâncenuță

SPRINCENÚȚĂ s. f. v. sprîncenuță.

SPRÎNCENÚȚĂ, sprîncenuțe, s. f. Diminutiv al lui sprînceană. – Variantă: sprincenuță (NEGRUZZI, S. I 228) s. f.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sprâncenúță s. f., g.-d. art. sprâncenúței; pl. sprâncenúțe

sprâncenúță s. f., g.-d. art. sprâncenúței; pl. sprâncenúțe

Intrare: sprâncenuță
sprâncenuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sprâncenuță
  • sprâncenuța
plural
  • sprâncenuțe
  • sprâncenuțele
genitiv-dativ singular
  • sprâncenuțe
  • sprâncenuței
plural
  • sprâncenuțe
  • sprâncenuțelor
vocativ singular
plural
sprincenuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sprincenuță
  • sprincenuța
plural
  • sprincenuțe
  • sprincenuțele
genitiv-dativ singular
  • sprincenuțe
  • sprincenuței
plural
  • sprincenuțe
  • sprincenuțelor
vocativ singular
plural