12 definiții pentru sportiv (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPORTIV, -Ă, sportivi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de sport, privitor la sport; care servește la practicarea sporturilor; care este sau se comportă în conformitate cu regulile sporturilor. ◊ Întâlnire (sau întrecere) sportivă sau concurs sportiv = competiție sportivă la care participanții se întrec în vederea stabilirii unei ierarhii. ♦ Care demonstrează, denotă practicarea unui sport. Ținută sportivă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care practică sportul. – Din fr. sportif.

SPORTIV, -Ă, sportivi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de sport, privitor la sport; care servește la practicarea sporturilor; care este sau se comportă în conformitate cu regulile sporturilor. ◊ Întâlnire (sau întrecere) sportivă sau concurs sportiv = competiție sportivă la care participanții se întrec în vederea stabilirii unei ierarhii. ♦ Care demonstrează, denotă practicarea unui sport. Ținută sportivă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care practică sportul. – Din fr. sportif.

sportiv, ~ă [At: ALEXI, W. / Pl: ~i, ~e / E: fr sportif] 1-2 smf, a (Persoană) care practică sportul (1) Si: (rar) sportist, (liv) sportsman (1). 3-4 a Care aparține sportului (1) sau sportivului (1). 5-6 a, av Privitor la sport (1). 7 a Care servește la practicarea sporturilor. 8 a Care este în conformitate cu regulile sportului (1). 9 a (Îs) Întrecere (sau întâlnire) ~ă, concurs ~ Competiție sportivă la care participanții se întrec în vederea stabilirii unei ierarhii. 10 a Care denotă practicarea unui sport (2).

SPORTIV2, -Ă, sportivi, -e, s. m. și f. Persoană care practică sportul (pregătindu-se metodic și luînd parte la competiții sportive). Masele de sportivi din R.P.R. se pregătesc să întîmpine concursurile internaționale cu noi succese în muncă și în sport. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2658. Să ne strîngem frumos mîna, ca doi sportivi de treabă. SEBASTIAN, T. 101.

SPORTIV, -Ă adj. Referitor la sport, care aparține sportului; folosit la practicarea sportului. ♦ Care practică sportul. // s.m. și f. Amator, iubitor de sport; cel care practică sportul. [< fr. sportif].

SPORTIV, -Ă I. adj. 1. referitor la sport, care aparține sportului. 2. care respectă regulile sportului. II. adj., s. m. f. (cel) care practică sportul. (< fr. sportif)

SPORTIV1 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care practică sportul. /<fr. sportif

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sportiv adj. m., s. m., pl. sportivi; adj. f., s. f. sporti, pl. sportive

sportiv adj. m., s. m., pl. sportivi; adj. f., s. f. sportivă, pl. sportive

sportiv adj. m., s. m., pl. sportivi; f. sg. sportivă, pl. sportive

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPORTIV s. (englezism) sportsman.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SPORTIV. Subst. Sportiv, sportivă, sportsman (livr.); polisportiv; sportiv amator, sportiv profesionist; sportiv de performantă. Junior; senior. Campion; campion național; campion european; campion mondial; campion olimpic. Recordman; performer. Concurent, rival, adversar; șalanger. Atlet; alergător; sprinter; crosist; fondist; semifondist; maratonist; mărșăluitor. Aruncător; aruncător de disc, discobol; aruncător de ciocan; aruncător de greutate; aruncător de suliță, sulițaș, sulițar. Săritor, săritor în înălțime, săritor în lungime, săritor de triplu-salt, săritor cu prăjina; săritor de la trambulină. Biatlonist; triatlonist; pentatlonist; decatlonist. Alpinist. Automobilist; motocrosist. Boxer, pugilist. Canotor, canotier (rar); caiacist; canoist; schifist; vîslaș; cîrmaci; velier. Călăreț; jocheu. Ciclist, biciclist; cicloturist. Gimnast; acrobat. Halterofil. Înotător. Jucător; baschetbalist; fotbalist; handbalist; hocheist; poloist; rugbist; șahist; tenisman; voleibalist. Luptător; judocan. Motociclist. Patinator. Parașutist. Planorist. Pescar. Schior; slalomist. Scrimer, spadasin; floretist; sabrer. Trăgător, țintaș, pistolar. Turist. Vînător. Echipă, formație, lot; echipă națională, reprezentativă, selecționată. V. sport.

Intrare: sportiv (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sportiv
  • sportivul
  • sportivu‑
plural
  • sportivi
  • sportivii
genitiv-dativ singular
  • sportiv
  • sportivului
plural
  • sportivi
  • sportivilor
vocativ singular
  • sportivule
  • sportive
plural
  • sportivilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sportiv, sportivisubstantiv masculin
sporti, sportivesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care practică sportul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: sportsmen
    • format_quote Masele de sportivi din R.P.R. se pregătesc să întîmpine concursurile internaționale cu noi succese în muncă și în sport. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2658. DLRLC
    • format_quote Să ne strîngem frumos mîna, ca doi sportivi de treabă. SEBASTIAN, T. 101. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.