spiral, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) șp~ / Pl: ~i, ~e / E: fr spiral(e), ger Spiral] 1 a Care are formă de spirală (2) Si: spiralat, (rar) spiralic, spiraliform Vz melcat. 2 sf, (înv) sm (Gmt) Curbă plană deschisă care se desfășoară în jurul unui punct sau ax Si: sfredel, spiră¹ (1). 3-4 sf (Pex) Mișcare sau obiect care are formă de spirală (2). 5-6 sf (Îljv) În ~ă (Care este) în formă de spirală (2). 7 sf (Spc) Evoluție normală de zbor în care aeronava descrie în spațiu o curbă asemănătoare unei spirale (2). 8 sn (Reg; îf șp~) Trior.

SPIRAL, -Ă, spirali, -e, adj. În formă de spirală.

SPIRAL, -Ă adj. Care are forma unei spirale. // V. spiro¹-. // s.n. Bandaj format prin înfășurarea benzii în spirală. [< fr. spiral].

SPIRAL, -Ă I. adj. care are forma unei spirale. II. s. n. bandaj prin înfășurarea bandei în spirală. (< fr. spiral, germ. Spiral)

*spirál, -ă adj. (mlat. spiralis, d. lat. spira, spiră). În formă de spirală: coarne spirale (ca la berbece). S. f., pl. e. Geom. Curbă care se învîrtește în prejuru eĭ depărtîndu-se din ce în ce de centru (forma melculuĭ saŭ a șurubuluĭ). Șir de cercurĭ de mărime egală unite pin capetele lor așa cum ar fi o sîrmă de otel răsucită și pusă într’o teavă ca să împingă ceva cînd va fi apesată. În spirală, în formă de spirală: o scară în spirală. V. zigzag.

spiral adj. m., pl. spirali; f. spirală, pl. spirale

spiral adj. m., pl. spirali; f. spirală, pl. spirale

spiral adj. m., pl. spirali; f. sg. spirală, pl. spirale

SPIRAL adj. v. spiralat.

SPIRAL adj. spiralat, (rar) spiraliform, spiroidal.