opțiuni
  • info

11 definiții pentru sperietură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPERIETURĂ, sperieturi, s. f. 1. Speriat1 (1); spaimă. ◊ Expr. A trage o sperietură = a fi cuprins de spaimă, a trece printr-un pericol. 2. (În superstiții) Boală provenită din spaimă; speriat1 (2). [Pr.: -ri-e-] – Speria + suf. -ătură.

SPERIETURĂ, sperieturi, s. f. 1. Speriat1 (1); spaimă. ◊ Expr. A trage o sperietură = a fi cuprins de spaimă, a trece printr-un pericol. 2. (În superstiții) Boală provenită din spaimă; speriat1 (2). [Pr.: -ri-e-] – Speria + suf. -ătură.

sperietură sf [At: LEX. MARS. 207 / P: ~ri-e~ / V: spăr~ / Pl: ~ri / E: speria + -ătură] 1-3 Speriat1 (1-3). 4 (Îe) A trage o ~ A fi cuprins de spaimă (1). 5 (Fig) Mirare puternică Si: uimire. 6 (Îvr) Sperietoare (2). 7-8 (Pop; în superstiții) Spaimă (14-15).

SPERIETURĂ, sperieturi, s. f. 1. Faptul de a (se) speria; spaimă. Rîdea de sperietura ei, explicînd cum a căzut. VLAHUȚĂ, O. A. III 51. 2. (În superstiții) Boală provenită din spaimă; speriat. Mi-a descîntat... de sperietură. STANCU, D. 95. Cînd e bolnav cineva de sperietură, se afumă cu avramască. La HEM 2180.

sperietură f. acțiunea de a speria și efectul ei.

sperietúră f., pl. ĭ. Rezultatu șperieriĭ: copil bolnav de sperietură. – În nord, Olt. spă-.

spărietură sf vz sperietură

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sperietură (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. sperieturii; pl. sperieturi

sperietură (-ri-e-) s. f., g.-d. art. sperieturii; pl. sperieturi

sperietură s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. sperieturii; pl. sperieturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPERIETURĂ s. 1. frică, speriat, (înv. și reg.) sperieciune. (A tras o ~!) 2. (MED. POP.) (pop.) spaimă, (reg.) spăimat, spăimântătură. (Suferă de ~.)

SPERIETURĂ s. 1. frică, speriat, (înv. și reg.) sperieciune. (A tras o ~!) 2. (MED. POP.) (pop.) spaimă, (reg.) spăimat, spăimîntătură. (Suferă de ~.)

Intrare: sperietură
sperietură substantiv feminin
  • silabație: spe-ri-e- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sperietură
  • sperietura
plural
  • sperieturi
  • sperieturile
genitiv-dativ singular
  • sperieturi
  • sperieturii
plural
  • sperieturi
  • sperieturilor
vocativ singular —
plural —
spărietură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spărietură
  • spărietura
plural
  • spărieturi
  • spărieturile
genitiv-dativ singular
  • spărieturi
  • spărieturii
plural
  • spărieturi
  • spărieturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sperietură, sperieturisubstantiv feminin

  • 1. Speriat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: spaimă speriat
    • format_quote Rîdea de sperietura ei, explicînd cum a căzut. VLAHUȚĂ, O. A. III 51. DLRLC
    • chat_bubble A trage o sperietură = a fi cuprins de spaimă, a trece printr-un pericol. DEX '09 DEX '98
  • 2. în superstiții Boală provenită din spaimă; speriat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: speriat
    • format_quote Mi-a descîntat... de sperietură. STANCU, D. 95. DLRLC
    • format_quote Cînd e bolnav cineva de sperietură, se afumă cu avramască. La HEM 2180. DLRLC
etimologie:
  • Speria + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.