spălător, ~oare [At: CORESI, TETR. 216 / Pl: ~i, ~oare, (5) ~i sf / E: spăla + -(ă)tor] 1 smf Persoană care spală (vase, rufe, lână etc.). 2 smf (Spc) Muncitor într-o întrepridere care se ocupă cu spălatul anumitor materiale sau obiecte. 3 a (Rar) Flecar (2). 4 a (Rar) Limbut. 5 sf (Îvp) Spălătoreasă. 6 sn Instalație sanitară pentru spălatul în comun al persoanelor care locuiesc în cămine, în internate, în cazărmi etc. sau care lucrează în ateliere. 7 sn Încăpere în care se află spălătorul (6). 8 sn Instalație specială în anumite întreprinderi, unde se spală materiile prime sau semifabricate. 9 sn Loc public pentru spălat rufe. 10 sn (Reg; îs) ~ul ciobanilor Loc unde se spală vasele la o stână. 11 sn Mobilă pe care se așază ligheanul și obiectele necesare spălatului Si: lavoar. 12 sn Chiuveta cu instalație de apă curgătoare în care se spală vasele. 13 sf (Îvp) Lighean. 14-15 sf (Buc; în practicile religiei creștine) Spălătorie (6-7). 16 sn (rar) sf (Trs) Albie de spălat rufele. 17 sfn Obiect de pânză, de sârmă etc. cu ajutorul căruia se spală vasele Si: (reg) văluș. 18 sf (Reg) Prosop. 19 sn (Reg) Perie de spălat dușumelele. 20 sn (Reg) Perie cu care se văruiesc pereții. 21 sn (Trs; șîs ~iu cuptoriului) Pămătuf de șters vatra cuptorului. 22 sf (Reg) Rindea cu un cuțit lat.

SPĂLĂTÓR¹, spălători, s. m. Muncitor într-o întreprindere, care se ocupă cu spălatul anumitor materiale sau obiecte.

SPĂLĂTÓR², spălătoare, s. n. 1. Mobilă pe care se așază ligheanul și obiectele de toaletă necesare spălatului; lavoar. ♦ Cameră cu instalație specială de apă curgătoare, în care se spală oamenii în internate, cămine, cazărmi. Spălătoare albe ca ghiocelul, dușuri calde, podele ceruite. I. BOTEZ, ȘC. 216. ♦ Chiuvetă cu instalație de apă curgătoare în care se spală vasele de bucătărie. 2. Obiect (de obicei o bucată de pînză) cu ajutorul căruia se spală vasele. 3. Instalație specială în anumite întreprinderi, unde se spală materiile prime sau semifabricate.

SPĂLĂTÓR² ~i m. Muncitor specializat în operații de spălare a unor materiale. /a spăla + suf. ~tor

SPĂLĂTÓR¹ ~oáre n. 1) Încăpere special amenajată pentru spălat. 2) Obiect sau instalație sanitară care servește la spălatul oamenilor. 3) Obiect sau o bucată de pânză, cu care se spală vasele. /a spăla + suf. ~ător

spălător m. cel ce spală. ║ n. vas de spălat mâinile, fața.

spălătór n., pl. oare. Petică de spălat vasele de bucătărie. Masă orĭ bancă pe care se ține ligheanu și ibricu (saŭ cana) saŭ instalațiune cu conducte de apă de spălat mînile și fața.

finisór-spălătór s. m. ◊ „Întreprinderea Integrată de Lână Constanța primește înscrieri pentru ucenicie la locul de muncă, la următoarele meserii: finisori-spălători [...]” Dobrogea 7 VIII 73 p. 4 (din finisor + spălător)

spălătór-ungătór aúto s. m. Persoană încadrată pentru a spăla și gresa mașinile ◊ „Banca Națională a Republicii Socialiste România [...] încadrează mecanic auto și spălător-ungător auto.” R.l. 27 XII 77 p. 4 (din spălător + ungător auto)

spălătór¹ (persoană) s. m., pl. spălătóri

spălătór² (încăpere, instalație) s. n., pl. spălătoáre

spălătór (obiect, instalație) s. n., pl. spălătoáre

spălătór (persoană) s. m., pl. spălătóri

SPĂLĂTÓR s. v. albie, copaie, covată.

SPĂLĂTÓR s. 1. lavoar. (~ comun.) 2. (reg.) văluș. (~ de vase din pânză, sârmă etc.)

SPĂLĂTOR s. 1. lavoar. (~ comun.) 2. (reg.) văluș. ( ~ de vase din pînză, sîrmă etc.)

spălător s. v. ALBIE. COPAIE. COVATĂ.

SPĂLĂTOÁRE s. v. lighean, spălătoreasă.

spălătoare s. v. LIGHEAN. SPĂLĂTOREASĂ.

URSULEȚ SPĂLĂTOR s. m. v. raton.