10 definiții pentru spălățel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPĂLĂȚEL, -ICĂ, spălăței, -ele, adj. (Fam.) Cu aspect și ținută îngrijită, curat îmbrăcat, prezentabil; curățel. – Spălat2 + suf. -el.
spălățel, ~ică a [At: HASDEU, R.V. 117 / Pl: ~ei, ~ele / E: spălat2 + -el] (Fam; d. oameni) 1-2 Spălat2 (3-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPĂLĂȚÉL, -ÍCĂ, spălăței, -ele, adj. (Fam.) Cu aspect și ținută îngrijită, curat îmbrăcat, prezentabil; curățel. – Spălat2 + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
SPĂLĂȚEL, -ICĂ, spălăței, -ele, adj. Cu înfățișare plăcută; curat îmbrăcat, îngrijit, prezentabil; curățel. Împăratul, dacă văzu pe cioban dichisit, spălățel, cu toate curate pe dînsul și cu mustăcioara mijindă, îi plăcu și lui. ISPIRESCU, L. 250. Lins la ceafă, dres la față, sprintenel și spălățel. HASDEU, R. V. 117.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spălățel (fam.) adj. m., pl. spălăței; f. spălățică, pl. spălățele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
spălățel (fam.) adj. m., pl. spălăței; f. spălățică, pl. spălățele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spălățel adj. m., pl. spălăței; f. sg. spălățică, pl. Spălățele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPĂLĂȚEL adj. v. îngrijit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPĂLĂȚEL adj. curățel, îngrijit, spălat, (înv. și reg.) acurat, (fig.) scuturat. (Un om mai ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
spălățel, -ică, spălăței, – ele adj. cu aspect și ținută îngrijită, curat îmbrăcat, prezentabil; curățel
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A70) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
spălățel, spălățicăadjectiv
- 1. Cu aspect și ținută îngrijită, curat îmbrăcat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: curățel prezentabil îngrijit
- Împăratul, dacă văzu pe cioban dichisit, spălățel, cu toate curate pe dînsul și cu mustăcioara mijindă, îi plăcu și lui. ISPIRESCU, L. 250. DLRLC
- Lins la ceafă, dres la față, sprintenel și spălățel. HASDEU, R. V. 117. DLRLC
-
etimologie:
- Spălat + sufix -el. DEX '09 DEX '98