6 definiții pentru spânzurare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPÂNZURÁRE, spânzurări, s. f. Acțiunea de a (se) spânzura și rezultatul ei; spânzurat1, spânzurătoare. – V. spânzura.

SPÂNZURÁRE, spânzurări, s. f. Acțiunea de a (se) spânzura și rezultatul ei; spânzurat1, spânzurătoare. – V. spânzura.

SPÎNZURÁRE, spînzurări, s. f. Acțiunea de a (se) spînzura și rezultatul ei. Povestirea se oprește... la sfîrșitul lui 1618, cu spînzurarea șefilor mișcării. IORGA, L. II 612.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spânzuráre s. f., g.-d. art. spânzurắrii; pl. spânzurắri

spânzuráre s. f., g.-d. art. spânzurării; pl. spânzurări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPÂNZURÁRE s. 1. spânzurat, spânzurătoare, strangulare, (înv.) spânzurătură. (~ condamnatului.) 2. agățare, agățat, atârnare, atârnat, prindere, prins, spânzurat, suspendare, (livr.) acroșaj, acroșare, (pop.) aninare, aninat. (~ unui obiect în cui.)

SPÎNZURARE s. 1. spînzurat, spînzurătoare, (înv.) spînzurătură. (~ condamnatului.) 2. agățare, agățat, atîrnare, atîrnat, prindere, prins, spînzurat, suspendare, (livr.) acroșaj, acroșare, (pop.) aninare, aninat. (~ unui obiect în cui.)

Intrare: spânzurare
spânzurare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spânzurare
  • spânzurarea
plural
  • spânzurări
  • spânzurările
genitiv-dativ singular
  • spânzurări
  • spânzurării
plural
  • spânzurări
  • spânzurărilor
vocativ singular
plural