SORTATOR, -OARE, sortatori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care lucrează la sortarea materialelor și a produselor într-o fabrică, într-o uzină etc. 2. S. n. Mașină sau dispozitiv pentru sortarea diferitelor materiale și produse. – Sorta + suf. -tor.

sortator, ~oare [At: NOM. PROF. 31 / V: (reg) solt~ / Pl: ~i, ~oare / E: sorta² + -tor] 1 smf Persoană care lucrează la sortarea materialelor, a produselor într-o fabrică Si: (rar) sortant. 2 sn Dispozitiv de sortat¹.

SORTATOR, -OARE, sortatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care lucrează la sortarea materialelor și a produselor într-o fabrică, într-o uzină etc. 2. S. n. Mașină sau dispozitiv pentru sortarea diferitelor materiale și produse. – Sorta + suf. -tor.

SORTATOR¹, sortatoare, s. n. Mașină sau dispozitiv pentru sortat diferite materiale și produse.

SORTATOR, -OARE s.m. și f. Muncitor care lucrează la sortarea materialelor, a produselor etc. // s.n. Mașină pentru sortat diferite materiale și produse. [< sorta + -tor].

SORTATOR, -OARE I. s. m. f. muncitor care lucrează la sortarea materialelor, a produselor. II. s. n. mașină de sortat. (< sorta + -tor)

SORTATOR¹ ~oare n. Mașină pentru sortare; mașină de sortat. /a sorta + suf. ~tor

sortator¹ (mașină) s. n., pl. sortatoare

sortator² (mașină) s. n., pl. sortatoare

sortator (mașină) s. n., pl. sortatoare