10 definiții pentru sortator (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SORTATÓR, -OÁRE, sortatori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care lucrează la sortarea materialelor și a produselor într-o fabrică, într-o uzină etc. 2. S. n. Mașină sau dispozitiv pentru sortarea diferitelor materiale și produse. – Sorta + suf. -tor.

sortator, ~oare [At: NOM. PROF. 31 / V: (reg) solt~ / Pl: ~i, ~oare / E: sorta2 + -tor] 1 smf Persoană care lucrează la sortarea materialelor, a produselor într-o fabrică Si: (rar) sortant. 2 sn Dispozitiv de sortat1.

SORTATÓR, -OÁRE, sortatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care lucrează la sortarea materialelor și a produselor într-o fabrică, într-o uzină etc. 2. S. n. Mașină sau dispozitiv pentru sortarea diferitelor materiale și produse. – Sorta + suf. -tor.

SORTATÓR2, -OÁRE, sortatori, -oare, s. m. și f. Persoană care lucrează la sortarea și trierea materialelor și a produselor într-o fabrică, într-o uzină. Sortator de lînă.

SORTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor care lucrează la sortarea materialelor, a produselor etc. // s.n. Mașină pentru sortat diferite materiale și produse. [< sorta + -tor].

SORTATÓR, -OÁRE I. s. m. f. muncitor care lucrează la sortarea materialelor, a produselor. II. s. n. mașină de sortat. (< sorta + -tor)

SORTATÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor specializat în operații de sortare. /a sorta + suf. ~tor

muncitór-sortatór s. m. Muncitor ce sortează și triază materialele și produsele dintr-o fabrică, uzină etc. ◊ „Ei au fost observați de un grup de muncitori-sortatori de la ciurul mecanic.” Sc. 18 II 63 p. 1 (din muncitor + sortator)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sortatór1 (persoană) s. m., pl. sortatóri

sortatór (persoană) s. m., pl. sortatóri

Intrare: sortator (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sortator
  • sortatorul
  • sortatoru‑
plural
  • sortatori
  • sortatorii
genitiv-dativ singular
  • sortator
  • sortatorului
plural
  • sortatori
  • sortatorilor
vocativ singular
  • sortatorule
plural
  • sortatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sortator, -oare (persoană) sortatoare

  • 1. Persoană care lucrează la sortarea materialelor și a produselor într-o fabrică, într-o uzină etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Sortator de lână.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Sorta + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN