12 definiții pentru somnolență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOMNOLÉNȚĂ s. f. Stare intermediară între somn și veghe, în care diverse funcții și reacții ale organismului sunt diminuate; moleșeală, toropeală, somnie, somnoroșie. – Din fr. somnolence, lat. somnolentia.

SOMNOLÉNȚĂ s. f. Stare intermediară între somn și veghe, în care diverse funcții și reacții ale organismului sunt diminuate; moleșeală, toropeală, somnie, somnoroșie. – Din fr. somnolence, lat. somnolentia.

somnolență sfs [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~lin~ / E: fr somnolence] 1 Stare intermediară între veghe și somn, caracterizată prin diminuarea și încetinirea activității spontane motorii și psihice și reducerea reacțiilor față de stimulii mediului extern Si: adormeală, ațipeală (2), ațipire (2), dormitare (2), moțăială, moțăire, moțăit, moțăitură, picoteală, piroteală, toropeală, (rar) somnie, (înv) somnoroșie, (reg) clipoceală2, clipocire2 (1), picuială, pioceală, pircoteală, pircotit, somneală, somnoreală, somnoroșeală, (îvr) somnărie, somnoșare. 2 (Pex) Stare de inactivitate. 3 (Rar) Hibernare (1).

SOMNOLÉNȚĂ s. f. Stare intermediară între somn și trezie; moleșeală, toropeală. Cădea într-o somnolență care-i aromea conștiința. C. PETRESCU, A. 379. Sus soarele începe acum să se ridice... Poetul cade iarăși în dulcea-i somnolență. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 176.

SOMNOLÉNȚĂ s.f. Stare între somn și trezie; moleșeală; toropeală. [Cf. fr. somnolence, lat. somnolentia].

SOMNOLÉNȚĂ s. f. stare între somn și trezie; moleșeală; toropeală. (< fr. somnolence, lat. somnolentia)

SOMNOLÉNȚĂ ~e f. 1) Stare intermediară între somn și veghe. 2) fig. Lipsă de activitate; inactivitate. /<fr. somnolence

somnolență f. 1. starea mijlocie între somn și veghiere; 2. dispozițiune obișnuită de a dormi.

*somnolénță f., pl. e (lat. somnolentia). Somn pe jumătate, starea omuluĭ care nu e treaz, nici adormit bine. Fig. Moleșeală, toropeală, indolență: somnolența unuĭ popor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

somnolénță s. f., g.-d. art. somnolénței

somnolénță s. f., g.-d. art. somnolénței


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SOMNOLÉNȚĂ s. v. ațipire.

SOMNOLENȚĂ s. ațipeală, ațipire, dormitare, moțăială, moțăire, moțăit, moțăitură, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuială, pioceală, somnoreală, (Mold.) clipoceală, clipocire, (prin Munt.) pircoteală, pircotit, (înv.) somnoroșie. (Stare de ~.)

Intrare: somnolență
somnolență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • somnolență
  • somnolența
plural
genitiv-dativ singular
  • somnolențe
  • somnolenței
plural
vocativ singular
plural