SOACRĂ, soacre, s. f. Mama unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. ♦ Soacră-mare = mama mirelui. Soacră-mică = mama miresei. – Lat. socra (= socrus).

soacră sf [At: CORESI, TETR. 15 / V: (îrv) soc~ / Pl: ~re / E: ml socra] 1 Mama unuia dintre cei doi soți considerată în raport cu celălalt soț Si: mamă soacră, (pop) socrie (1). 2 (Îs) ~ mare Mama mirelui. 3 (Îs) ~ mică Mama miresei. 4 (Pop; îe) A sta (cuiva) ~ pe cap A cicăli (pe cineva). 5 (Reg; îe) A se pune (sau a se face) ~ A-și căsători fiul sau fiica.

SOACRĂ, soacre, s. f. Mama unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. ◊ Soacră-mare = mama mirelui. Soacră-mică = mama miresei. – Lat. socra (= socrus).

SOACRĂ, soacre, s. f. Mama unuia dintre soți în raport cu celălalt soț. Aia bătrînă e baba Rada, mama lui nenea Alviță, soacra soră-mi Evanghelina. STANCU, D. 176. Feciorul nu ieși din hotărîrea maică-sa, nunta se făcu și baba își luă cămeșa de soacră. CREANGĂ, P. 4. Foaie verde păr uscat, Tînără m-am măritat Și rea soacră-am căpătat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 170. ◊ (Popular) Soacră-mare = mama mirelui. Soacră-mică = mama miresei.

SOACRĂ ~e f. Mamă a unuia dintre soți în raport cu celălalt soț. * ~-mare mama mirelui. ~-mică mama miresei. [G.-D. soacrei; Sil. soa-cră] /<lat. socra

soacră f. mama soției sau a bărbatului. [Lat. SOCRA].

soácră (oa dift.) f., pl. e (lat sŏcrus, soacră, pop. sŏcra. V. socru). Mama soțuluĭ orĭ soțiiĭ, față de ginere saŭ de noră. Fig. Femeĭe cicălitoare. Soacră mare, mama mireluĭ.

socră sf vz soacră

soacră (desp. soa-cră) s. f., g.-d. art. soacrei; pl. soacre

soacră (soa-cră) s. f., g.-d. art. soacrei; pl. soacre

soacră s. f. (sil. -cră), g.-d. art. soacrei; pl. soacre

soacră-mea (-ta, -sa) s. f. + adj., pr., g.-d.-art. soacră-mii (-tii, -sii)

de ochii lumii / soacrei expr. 1. pentru a salva aparențele, pentru a lăsa lumii o impresie bună. 2. superficial.