smălțuit², ~ă a [At: LEX. MARS. 138 / V: (îrg) smănț~, smânț~, smultiuit, zăm~, zmăltuit, zm~, zmănț~, zmul~, (înv) șm~, șmălciuit, (reg) smel~, jămulțit, jumul~, șmel~, șmul~, zamal~, zemelciuit / Pl: ~iți, ~e / E: smălțui] 1 (D. obiecte de metal sau de ceramică) Acoperit cu un strat de smalț (1) Si: emailat, glazurat (3), (rar) smălțat (2). 2 (Reg) Poleit². 3 (Rar) Smălțat (1). 4 (Prt) Fardat strident.

smălțuit¹ sns [At: DDRF / V: zm~ / E: smălțui] (Rar) 1-3 Smălțuire (1-3).

SMĂLȚUIT, -Ă, smălțuiți, -te, adj. 1. (Despre obiecte de metal sau de ceramică) Acoperit cu un strat de smalț; emailat. Șiruri de oale și ulcioare smălțuite... așteptau, părăsite, cumpărător. DUMITRIU, N. 192. Împăratul a poruncit să se zidească palat nou... cu păreții de cărămizi smălțuite. SADOVEANU, D. P. 12. Cele mai bune vase sînt cele smălțuite. ȘEZ. VIII 87. ◊ Fig. (Peiorativ) Stăpînul casei... a chemat pe jupîneasa bătrînă – o cotoroanță zugrăvită și smălțuită, pe care o pusese mai mare peste slugi. CARAGIALE, O. III 29. 2. Împestrițat cu multe culori.

smăltuit a vz smălțuit²

smănțuit, ~ă a vz smălțuit²

smânțuit, ~ă a vz smălțuit²

smelțuit, ~ă a vz smălțuit²

smultiuit, ~ă a vz smălțuit²

zamalțuit, ~ă a vz smălțuit²

zămălțuit, ~ă a vz smălțuit²

zmăltuit¹ s^[1] vz smălțuit¹

zmăltuit², ~ă a vz smălțuit²

zmălțuit, ~ă a vz smălțuit²

zmănțuit, ~ă a vz smălțuit²

zmelciuit^[1], ~ă a vz smălțuit²

zmulțuit, ~ă a vz smălțuit²

zmălțuit¹ s.n. v. smălțuit¹.

zmălțuit², -ă adj. v. smălțuit².

smălțuĭésc și zmălțuĭésc v. tr. (d. smalț). Acoper cu smalț: a smălțai oalele. Fig. Smălțez, Împodobesc cu diferite colorĭ: florile smălțuĭaŭ cîmpu. – Și smănț- și zmănț- (vest) și jmălț-, jămălț- și jumălț- (est).

zmălțuĭésc, zmănțuĭésc, V. smălțuĭesc.

SMĂLȚUIT s. v. emailare.

SMĂLȚUIT adj. v. emailat.

SMĂLȚUIT s. emailare, glazurare, smălțuire, (înv.) smălțuitură. (~ vaselor de ceramică.)

SMĂLȚUIT adj. emailat, glazurat, (rar) smălțat. (Vas de ceramică ~.)