SMÂNTÂNICĂ, (2) smântânici, s. f. 1. Diminutiv al lui smântână. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri lungi și aspri, cu flori galbene, plăcut mirositoare și cu fructe înguste așezate câte patru la un nod (Gallium cruciata). – Smântână + suf. -ică.

smântânică sf [At: DDRF / V: (reg) sânt~, zmâ~ / Pl: ? / E: smântână + -ică] 1-2 (Șhp) Smântână (1) în cantitate mică. 3 (Reg) Caimac de pe lapte. 4 Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri lungi și aspri, cu flori galbene, plăcut mirositoare și cu fructe înguste, așezate câte patru la un nod Si: (reg) sânziană, buruiene-de-roce, iarba-crucii (Galium cruciata). 5 (Bot; reg) Sânziană (Galium verum). 6 (Bot; reg; îf sântânică) Crețușcă (Filipendula ulmaria). 7 (Bot; Buc) Brustur (Petasites hybridus). 8 (Mol; Buc) Plantă erbacee cu frunze groase, cu flori albe-gălbui, care crește pe stâncile calcaroase din munți (Sempervivum hirsutum). 9 (Bot; reg) Iarbă-mare (Inula helenium). 10 Planta Orobanche eumana.

SMÂNTÂNICĂ, smântânici, s. f. 1. Diminutiv al lui smântână. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri lungi și aspri, cu flori galbene, plăcut mirositoare și cu fructe înguste așezate câte patru la un nod (Gallium cruciata). – Smântână + suf. -ică.

SMÂNTÂNICĂ ~ci f. (diminutiv de la smântână) Plantă erbacee cu tulpina erectă păroasă, cu frunze ascuțite, ce cresc câte patru la un nod și cu flori galbene, plăcut mirositoare. /Smântână + suf. ~ică

zmântânică sf vz smântânică

zmîntînică s.f. v. smîntînică.

SMÎNTÎNICĂ, smîntînici, s. f. Plantă erbacee cu frunze înguste așezate cîte patru la un nod și cu flori galbene; crește prin păduri și tufișuri (Gallium cruciata).

smântânică s. f., g.-d. art. smântânicii; (plante) pl. smântânici

smântânică s. f., g.-d. art. smântânicii; (plante) pl. smântânici

smântânică s. f., g.-d. art. smântânicii; (plante) pl. smântânici

SMÂNTÂNICĂ s. v. crețușcă, drăgaică, sânziană.

smîntînică s. v. CREȚUȘCĂ. DRĂGAICĂ. SÎNZIANĂ.