opțiuni
  • info

9 definiții pentru smintire

Explicative DEX

SMINTIRE, smintiri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) sminti; sminteală, nebunie. – V. sminti.

SMINTIRE, smintiri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) sminti; sminteală, nebunie. – V. sminti.

smintire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) smen~ / Pl: ~ri / E: sminti] 1-4 Sminteală (1-4). 5 (Îvp) Vătămare. 6 (Înv) Tulburare. 7 (Înv) Defecțiune a unui mecanism. 8 (Înv) Greșeală (2). 9 (Înv; îlav) Fără (de) ~ Negreșit.

SMINTIRE, smintiri, s. f. Faptul de a (se) sminti; sminteală, nebunie. Nimine să știe smintirea mea, nu crez. ALEXANDRESCU, M. 155.

smentire sf vz smintire

Ortografice DOOM

smintire (înv.) s. f., g.-d. art. smintirii; pl. smintiri

smintire (înv.) s. f., g.-d. art. smintirii; pl. smintiri

smintire s. f., g.-d. art. smintirii; pl. smintiri

Sinonime

SMINTIRE s. v. nebunie.

SMINTIRE s. (MED.) alienare, alienație, demență, nebunie, sminteală, țicneală, boală mintală, (pop.) nebuneală, (înv. și reg.) smintă, (Transilv., Maram. și Ban.) bolînzie, (prin Bucov.) sălteală, (Mold.) zăluzeală, zăluzie, zărgheală, zărghenie, (fam.) căpială, (fig.) rătăcire, scrînteală, țăcăneală.

Intrare: smintire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smintire
  • smintirea
plural
  • smintiri
  • smintirile
genitiv-dativ singular
  • smintiri
  • smintirii
plural
  • smintiri
  • smintirilor
vocativ singular —
plural —
smentire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

smintire, smintirisubstantiv feminin

  • 1. rar Faptul de a (se) sminti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: nebunie sminteală
    • format_quote Nimine să știe smintirea mea, nu crez. ALEXANDRESCU, M. 155. DLRLC
etimologie:
  • vezi sminti DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.