SLOVENEȘTE adv. În felul slovenilor (1), ca slovenii; în limba slovenă (2). ♦ (Înv.) Slavonește. – Sloven + suf. -ește.

slovenește [At: (a.1743) GCR II, 35/6 / E: slovean + -ește] 1-2 av, s (Înv) Slavonește (1-2). 3 av În felul slovenilor (1-2, 4). 4 av În limba slovenă (5).

SLOVENEȘTE adv. În felul slovenilor (1), ca slovenii; în limba slovenă (2). ♦ (Înv.) Slavonește. – Sloven + suf. -este.

SLOVENEȘTE adv. În felul slovenilor, ca slovenii, în limba slovenilor. Vorbește slovenește. ♦ (Învechit) Slavonește. Alături ardea o făclie de ceară galbină și un biet călugăr bogonisea pe slovenește, dar cu glas slab, rugile agoniei. ODOBESCU, S. I 66.

SLOVENEȘTE adv. 1) În felul slovenilor; cum obișnuiesc slovenii. 2) În limba slovenă. A vorbi ~. /slovean + suf. ~ește

*paleoslávic, -ă adj. (d. paleoslav). Al vechilor Slavĭ: limba paleoslavică (mama limbilor slavice). Adv. A vorbi paleoslavic. – Se zice și slavonesc, slovenesc, ca adv. slavonește, slovenește.

slovenește (în slovenă; (înv.) în slavonă) adv.

slovenește adv.

slovenește adv.

SLOVENEȘTE adv. v. slavonește.

slovenește adv. v. SLAVONEȘTE.