13 definiții pentru sitar (pasăre)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SITÁR1, sitari, s. m. Pasăre călătoare de mărimea unui porumbel, cu ciocul lung, drept și subțire și cu pene cafenii, căutată de vânători pentru carnea ei gustoasă (Scolopax rusticola).Et. nec.

sitar1 sm [At: BĂCESCU, PĂS. 156 / Pl: ~i / E: nct] 1 (Șîc ~ de pădure, (rar) ~ul pădurean, (reg) ~ de pământ, ~ de rât mare) Pasăre călătoare, cât un porumbel, cu penajul divers colorat în care predomină cafeniul, cu ciocul lung, drept și subțire, vânată pentru carnea ei gustoasă Si: (rar) becață, (reg) ciocănea, farfadoi, soloancă, șnep, pasărea-pământului, pasărea-ciobanului (Scolopax rusticola). 2 (Îc) ~-de-mal (ori ~-de-mal-mare, ~ -de-mal-cu-coada-neagră), ~-cu-coada-neagră Pasăre cu ciocul puțin îndoit în sus, cu spatele colorat în brun-ruginiu, cu pântecele alb, cu coada și picioarele negre Si: (reg) fluierar, fluierici (Limosa limosa). 3 (Îc) ~-de-mal-ruginiu (ori ~-ruginiu-de-mal, ~-de-mal-roșu), ~-cioc-întors Pasăre cu penajul colorat diferit după anotimp, devenind vara ruginiu și iarna brun-întunecat pe partea dorsală, cu coada albă și cu picioarele sure-albăstrui (Limosa lapponica). 4 (Îc) ~-sur-de-mal (ori ~-de-mal-sur), ~-cenușiu-de-mal Pasăre cu ciocul mult îndoit în sus, verzui la rădăcină și în rest negru, cu picioarele galbene, cu partea dorsală sur-cenușie, iar cea ventrală albă (Terekia cinerea). 5 (Orn; îc) ~-negru Țigănuș (Plegadis falcinellus). 6 (Orn; îc) ~-cu-picioroange Piciorong (Himantopus himantopus). 7 (Orn; reg) Pescărel (Cinclus cinclus). 8 (Orn; reg) Ciocârlan (Galerida cristata). 9 (Reg) Insectă nedefinită mai de îndeaproape.

SITÁR1, sitari, s. m. Pasăre călătoare de mărimea unui porumbel, cu ciocul lung, drept și subțire și cu pete cafenii, căutată de vânători pentru carnea ei gustoasă (Scolopax rusticola).Et. nec.

SITÁR, sitari, s. m. Pasăre călătoare (de pădure) de mărimea unui porumbel, avînd trupul acoperit cu pene cafenii, ciocul lung, drept și subțire; este căutată de vînători pentru carnea ei (Scolopax rusticola). Aștepți sosirea berzelor la iazurile din vale și trecerea sitarilor la munți. SADOVEANU, O. VI 399. Trăsei, și sitarul căzu învîrtindu-se, cu aripile întinse. DUNĂREANU, N. 40. [Păduri] pline de sitari, de cocoși sălbatici. ODOBESCU, S. III 160.

SITÁR1 ~i m. Pasăre migratoare, de talie mică, cu cioc lung și subțire și cu penaj cafeniu, vânată pentru carnea ei gustoasă. /Orig. nec.

sitar m. Zool. becaț. [Ciocul sitarului aduce cu o sită].

2) sitár m. (cp. cu vgr. psittázo, șuĭer, maĭ ales că există și un fel de becață numită fluĭerar, și cu sîrb. sita, vsl. sitiĭe, trestie). Un fel de becață maĭ mare (scólopax rusticola). V. duplă, surdă, jumătate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sitár (pasăre, persoană) s. m., pl. sitári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SITÁR s. (ORNIT.) 1. (Scolopax rusticola) (rar) becață, (reg.) ciocănea, farfadoi, soloancă, șnep, taloancă, pasărea-ciobanului, pasărea-pământului. 2. sitar-de-mal (Limosa limosa) = (reg.) fluierar, fluierici; sitar-negru (Plegadis falcinellus) = țigănuș.

SITAR s. (ORNIT.) 1. (Scolopax rusticola) (rar) becață, (reg.) ciocănea, farfadoi, soloancă, șnep, taloancă, pasărea-ciobanului, pasărea-pămîntului. 2. sitar-de-mal (Limosa limosa) = (reg.) fluierar, fluierici; sitar-negru (Plegadis falcinellus) = țigănuș.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sítar (-ri), s. m. – Pasăre călătoare (Scolopax rustica). Origine incertă. Der. din sl. sitije „stuf”, cf. pol. sitowiec „codobatură” (Miklosich, Lexicon, 841; Cihac, II, 345; Conev 55) este dificilă fonetic. Legătura cu sită „ciur” a fost sugerată în mod repetat, explicitîndu-se prin forma cozii (Hiecke, Neubildung, 118), zgomotul produs cu aripile (R. Rieger, Miscellanea Schuchardt, 4) sau prin găurile pe care le face cu ciocul în căutare de viermi (Tiktin; Candrea). Ultima explicație pare posibilă, dar este mai probabilă legătura cu ngr. σιτάρι „grîu”, σιτευτός „grăsime”, σιταρήθρα „ciocîrlie”, din gr. σιτεύω „a se îngrășa”. Gr. ψιττάζω „a sîsîi” este improbabil (Scriban).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SITÁR s. m. 1. Numele mai multor păsări de mărime mijlocie din familia Scolopacide. Sitar de pădure = pasăre călătoare, de mărimea unui porumbel, cu picioare scurte, cu pene brune cu dungi mai închise și cu cioc lung, drept și subțire (Scolopax rusticola). Trăiește prin păduri de foioase umede, hrănindu-se cu mici nevertebrate din sol sau litieră. Este vânat pentru carnea lui gustoasă. S. de mal = pasăre de c. 40 cm lungime, cu cioc și picioare lungi, cu penaj brun-cenușiu cu dungi albe pe marginea penelor (Limosa limosa). La mascul vara pieptul, gâtul și capul sunt roșcate. Trăiește pe malul apelor (la noi mai ales în Delta Dunării și în preajma lacurilor litorale) și se hrănește cu mici animale din mâl. O specie înrudită, Limosa lapponica, cuibărește în tundră. Alte specii trăiesc în America de N. 2. (cuv. indian) s. n. Instrument muzical cu coarde originar din N Indiei.

Intrare: sitar (pasăre)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sitar
  • sitarul
  • sitaru‑
plural
  • sitari
  • sitarii
genitiv-dativ singular
  • sitar
  • sitarului
plural
  • sitari
  • sitarilor
vocativ singular
  • sitarule
  • sitare
plural
  • sitarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sitar (pasăre)

  • 1. Pasăre călătoare de mărimea unui porumbel, cu ciocul lung, drept și subțire și cu pene cafenii, căutată de vânători pentru carnea ei gustoasă (Scolopax rusticola).
    surse: DEX '09 DLRLC diminutive: sităruș 3 exemple
    exemple
    • Aștepți sosirea berzelor la iazurile din vale și trecerea sitarilor la munți. SADOVEANU, O. VI 399.
      surse: DLRLC
    • Trăsei, și sitarul căzu învîrtindu-se, cu aripile întinse. DUNĂREANU, N. 40.
      surse: DLRLC
    • [Păduri] pline de sitari, de cocoși sălbatici. ODOBESCU, S. III 160.
      surse: DLRLC

etimologie: