12 definiții pentru sir

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIR s. m. 1. (În Marea Britanie) Titlu care precedă prenumele cavalerilor și al baronilor; persoană având acest titlu. 2. (În țările de limbă engleză) Termen de adresare corespunzător lui „domnule”. [Pr.: sör] – Cuv. engl.

sir1 sm [At: ASACHI, P. 167/7 / P: sör / Pl: (reg) ~i / E: eg sir] 1 (Liv) Titlu care, în Marea Britanie, precedă prenumele cavalerilor și al baronilor. 2 Persoană care are titlul de sir (1). 3 Termen de politețe folosit în țările de limbă engleză pentru a vorbi cu (sau despre) un bărbat. 4 (Reg) Boier.

SIR s. m. sg. 1. Titlu care precedă, în Anglia, prenumele cavalerilor și al baronilor; persoană având acest titlu. 2. Termen de adresare corespunzător lui „domnule”. – Cuv. engl.

SIR s.m. Titlu dat nobililor în Anglia. ♦ Termen de adresare corespunzător lui „domnule”. [Pron. sör. / < engl. sir].

SIR [SÖR] s. m. titlu dat nobililor în Anglia. ◊ (termen de adresare) domnule! (< engl. sir)

sir s. m. Titlu englez care precede numele cavalerilor și al baronilor ◊ „După cum s-a relatat, Charles Chaplin a primit titlul de «sir» pentru meritele sale artistice deosebite.” R.l. 14 III 75 p. 6; v. și copreședinte (1973) [pron. sör] (din engl. sir; DEX, DN3; cuv. este mai vechi în rom.)

SIR s. n. (Ban., Trans. SV) Sculă, unealtă, instrument. Sir. Instrumentum. AC, 368. ♦ Instrument muzical. En szirur de tote fele, En szirurj szunetore. VISKI, apud TEW. En szirur frumoszej reszunacz. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. szer. Cf. c i n i e1 (1).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!sir (titlu nobiliar) (engl.) [pron. săr] s. m.

sir s. m. invar. [pron. engl. sör]

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MORUS (MORE [mo:]), Sir Thomas (1478-1535), gânditor umanist și om politic englez. Unul dintre întemeietorii socialismului utopic. Lord-cancelar (1529-1532). Fiind catolic, a refuzat să depună jurământ de credință regelui ca „șef suprem” al bisericii anglicane. Arestat, judecat și decapitat din ordinul lui Henric VIII, pentru că s-a împotrivit reformelor bisericești promovate de acesta. În lucrarea sa, „Utopia” (1516), a descris, în opoziție cu societatea engleză contemporană lui, o lume ideală, bazată pe toleranță și egalitate între toți membrii ei. Alte lucrări: „Viața lui Pico della Mirandola”, „Răspuns către Luther”. Canonizat (1935). Sărbătorit la 22 iun.

SIR SANFORD, Mount ~, vârf în lanțul muntos Selkirk din SV Canadei, constituind alt. max. a acestora (3.533 m).

Intrare: sir
  • pronunție: sör
substantiv masculin (M999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sir
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sirsubstantiv masculin invariabil

  • 1. (În Marea Britanie) Titlu care precedă prenumele cavalerilor și al baronilor; persoană având acest titlu. DEX '09 DN
  • 2. (În țările de limbă engleză) Termen de adresare corespunzător lui „domnule”. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.