SINUS¹, sinusuri, s. n. 1. Cavitate neregulată situată în grosimea unui os cranian. 2. Canal dilatat cu rol de colectare a sângelui venos sau arterial din regiunea respectivă. – Din fr., lat. sinus.

sinus¹ sn [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 264/13 / V: (1) (înv) sân, sin / Pl: ~uri / E: lat, fr sinus] 1 (Atm; de obicei cu determinări care arată felul) Porțiune dilatată pe traiectul venelor, al arterelor sau al vaselor limfatice. 2 (Atm) Cavitate neregulată situată în interiorul unor oase craniene. 3 (Înv; îf sin, sân) Circumvoluție (2). 4 (Bot) Crestătură adâncă la frunzele diferitelor vegetale.

SINUS¹, sinusuri, s. n. 1. Cavitate neregulată situată în grosimea unui os cranian. 2. Porțiune dilatată pe traiectul venelor, al arterelor sau al vaselor limfatice. – Din fr., lat. sinus.

SINUS¹, sinusuri, s. n. 1. Cavitate situată în interiorul anumitor oase (în special ale feței). 2. Dilatare pe traiectul vinelor, al arterelor sau al vaselor limfatice.

SINUS s.n. 1. (Anat.) Cavitate situată în regiunea capului, între pereții osoși; dilatare pe traiectul venelor și al arterelor sau pe traiectul vaselor limfatice. ♦ (Bot.) Tăietură în lamina unei frunze, formînd un unghi de diferite mărimi și forme. 2. (Mat.) Funcție trigonometrică egală cu raportul dintre lungimea ipotenuzei și lungimea catetei opuse unghiului respectiv dintr-un triunghi dreptunghic. [< fr. sinus, cf. lat. sinus – cavitate].^[1]

SINUS¹ s. n. 1. cavitate între pereții osoși ai craniului. 2. porțiune dilatată pe traiectul unui vas sangvin sau limfatic. 3. (bot.) cavitate curbată între doi lobi. (fr., lat. sinus)

SINUS² ~uri n. anat. 1) Cavitate în unele oase craniene. ~ frontal. 2) Porțiune dilatată a vaselor sangvine sau limfatice. /<lat., fr. sinus

sân⁴ sn vz sinus¹

sin⁵ sn vz sinus¹

sinus s. n., pl. sinusuri; (mat.) simb. sin

sinus s. n., pl. sinusuri; (mat.) abr. sin

sinus (med., mat.) s. n., pl. sinusuri