6 definiții pentru sintetizator (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sintetizator, ~oare [At: CONTEMP. 1969, nr. 1169, 9/1 / Pl: ~i, ~oare / E: sintetiza + -tor] 1 a Care formulează într-o sinteză (1). 2 a Care asociază, unește etc prin sinteză (2). 3 a Care redă pe scurt conținutul unei cărți, al unei lucrări, al unei expuneri etc. 4 sn (Rar) Sintetizor (1).

SINTETIZATÓR s.n. (Muz.) Instrument electric cu claviatură, comutatoare de filtre, posibilități de memorizare etc., având o largă paletă de timbre și sonorități, care este folosit în jaz. [După engl. synthesizer].

sintetizatór s. n. (muz.) Instrument electronic cu o largă paletă de sonorități ◊ „Vând sintetizator Korg [...]” R.l. 29 X 91 p. 7 (din it. sintetizzatore; DPN 1979; DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sintetizatór2 s. n., pl. sintetizatoáre

sintetizatór s. n., pl. sintetizatoáre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sintetiz(at)or (< engl. synthesizer), instrument muzical electronic (v. electrofone, instr.) cu claviatură* (ce are rolul de a acționa impulsurile electronice care sunt amplificate și produc sunete programate). Instr. este de dimensiuni diferite: de la mini-Moong (1 m lungime cu un panou de control de aproximativ 20 cm), până la cele care pot acoperi un spațiu apreciabil într-un studio acustic. Cele mai complexe s. posedă toate timbrurile* orch. putând efectua și combinații timbrale. În general instr. este monodic, având posibilitatea emiterii sunetelor armonice doar simultan cu sunetul fundamental. Totodată se pot obține și diferite efecte electronice care presupun aglomerări de frecvențe*, sunete de diferite forme etc., implicând astfel și o sonoritate pe verticală. Perfecționarea s. a dus însă la construirea instr. ce pot emite sunete și simultan rezolvând un mare neajuns: posibilitatea armonizării*. Instr. a fost conceput de Robert A. Moong, care a ajuns la actualul aparat numit „Moong-Synthesizer”, după cercetări îndelungate construind în prealabil un teremin (v. electrofone, instr.) bazat pe două circuite electrice cu ajutorul cărora emitea diverse sunete. Dar strămoșul s. trebuie căutat mult înainte. Prin jurul anilor 1928 un german pe nume Trautwein construiește un aparat de emis sunete asemănător s. Aparatul a purtat denumirea de „Trautonium”. Bineînțeles avea încă foarte multe părți mecanice. De asemenea nu putem să separăm actualul instr. perfecționat de experiențele din laboratoarele electroacustice, efectuate cu ajutorul generatoarelor electronice sau pur și simplu cu cel al microfoanelor* și magnetofoanelor* (în muzica concretă, electronică*, în „tape music”) amintindu-i în acest sens pe P. Schaeffer și P. Henri, precum nici de orga* electronică – un fel de rudă apropiată a s. Totodată, nu putem trece cu vederea invazia ordinatoarelor. Toate acestea au concurat în realizarea actualului aparat (instrument) muzical construit de R. Moong.

Intrare: sintetizator (s.n.)
sintetizator2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sintetizator
  • sintetizatorul
  • sintetizatoru‑
plural
  • sintetizatoare
  • sintetizatoarele
genitiv-dativ singular
  • sintetizator
  • sintetizatorului
plural
  • sintetizatoare
  • sintetizatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sintetizator (s.n.)

  • 1. muzică Instrument electric cu claviatură, comutatoare de filtre, posibilități de memorizare etc., având o largă paletă de timbre și sonorități, care este folosit în jazz.
    surse: DN

etimologie: