SINONIMICĂ s.f. 1. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sinonimelor. 2. Totalitatea sinonimelor unei limbi. [Gen. -cii. / < germ. Synonymik].

SINONIMICĂ f. 1) Totalitate a sinonimelor dintr-o limbă. 2) Ramură a semasiologiei care se ocupă cu studiul sinonimelor. /<fr. synonymique, germ. Synonymik, Synonymisch

sinonimică f. știința sinonimelor.

SINONIMIC, -Ă, sinonimici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de sinonime (2) sau de sinonimie, privitor la sinonime sau la sinonimie. ◊ Derivație sinonimică = procedeu stilistic potrivit căruia două sau mai multe cuvinte din aceeași sferă semantică ajung să desemneze, în sens figurat, același lucru. „Dovleac” și „tărtăcuță” desemnează, prin derivație sinonimică, „ cap ”. 2. S. f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sinonimelor (2) și al sinonimiei. ♦ Totalitatea sinonimelor (2) unei limbi; sistemul de sinonimie al unei limbi. – Din fr. synonymique, (2) și germ. Synonymik.

sinonimic, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr synonymique, ger Synonymik] 1-2 a Care ține de sinonime (4) sau de sinonimie. 3-4 a Care se referă la sinonime (4) sau la sinonimie. 5-6 a Propriu sinonimelor (4) sau sinonimiei. 7 a (Îs) Derivație ~ă Procedeu stilistic potrivit căruia două sau mai multe cuvinte din aceeași sferă semantică ajung să desemneze, în sens figurat, același lucru. 8 sf (Iuz) Ramură a lingvisticii care studiază sinonimele (4) și sinonimia. 9 sf (Rar) Sinonimie (3).

SINONIMIC, -Ă, sinonimici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de sinonime (2) sau de sinonimie, privitor la sinonime sau la sinonimie. ◊ Derivație sinonimică = procedeu stilistic potrivit căruia două sau mai multe cuvinte din aceeași sferă semantică ajung să desemneze, în sens figurat, același lucru. „Dovleac” și „tărtăcuță” desemnează, prin derivație sinonimică, „cap”. 2. S. f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sinonimelor (2) și al sinonimiei. ♦ Totalitatea sinonimelor (2) unei limbi; sistemul de sinonimie al unei limbi. – Din fr. synonymique, (2) și germ. Synonymik.

SINONIMIC, -Ă I. adj. referitor la sinonimie. ♦ derivație ~ă = procedeu stilistic potrivit căruia două sau mai multe cuvinte cu sensuri apropiate ajung să desemneze același lucru. II. s. f. 1. ramură a lingvisticii care studiază sinonimele. 2. totalitatea sinonimelor unei limbi. (< fr. synonymique, /II/ germ. Synonymik)

sinonimică (înv.) (desp. si-no-/sin-o-) s. f., g.-d. art. sinonimicii

!sinonimică (înv.) (si-no-/sin-o-) s. f., g.-d. art. sinonimicii

sinonimică s. f., g.-d. art. sinonimicii

SINONIMICĂ s. f. (< germ. Synonymik): 1. ramură a lingvisticii, care se ocupă cu studiul sinonimelor. 2. totalitatea sinonimelor unei limbi.

SINONIMICĂ s. v. sinonimie.

sinonimică s. v. SINONIMIE.