9 definiții pentru sinclinal (pl. -e)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SINCLINÁL, sinclinale, s. n. (Geol.) Cută a stratelor din scoarța Pământului care prezintă aspectul unei albii cu concavitatea îndreptată în sus. – Din fr. synclinal.

sinclinal [At: ONCESCU, G. 368 / Pl: ~e, ~uri / E: fr synclinal] (Glg) 1 sn Cută a stratelor din scoarța terestră care prezintă aspectul unei albii a cărei concavitate este îndreptată în sus. 2 a Care prezintă sinclinale (1).

SINCLINÁL, sinclinale, s. n. (Geol.) Cută a straturilor din scoarța pământului care prezintă aspectul unei albii cu concavitatea îndreptată în sus. – Din fr. synclinal.

SINCLINÁL s.n. Partea concavă a unei cute geologice. [Pl. -le, -luri. / < fr. synclinal, cf. gr. syn – cu, klinein – a se înclina].

SINCLINÁL s. n. partea concavă a unei cute a scoarței terestre. (< fr. synclinal)

SINCLINÁL ~e n. geol. Cută concavă a straturilor din scoarța terestră. [Sil. sin-cli-] /<fr. synclinal


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sinclinál s. n., pl. sinclinále

sinclinál s. n., pl. sinclinále


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SINCLINÁL (< fr.; {s} sin- + gr. klinein „ a se înclina”) s. n. (GEOL.) Cută a stratelor din scoarța Pământului având aspectul unei albii cu concavitatea îndreptată în sus. În partea centrală a unui s. se găsesc roci mai tinere. În cazul reliefului conform cu structura, este legat de forme de relief negative (văi, depresiuni). Totuși, prin eroziune diferențială sau în urma unor mișcări de înălțare în bloc, s. poate să rămână în relief ca o culme înălțată față de ariile din jur, sub forma unui s. suspendat (ex. Masivul Bucegi este un vast s. suspendat).

Intrare: sinclinal (pl. -e)
sinclinal1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinclinal
  • sinclinalul
  • sinclinalu‑
plural
  • sinclinale
  • sinclinalele
genitiv-dativ singular
  • sinclinal
  • sinclinalului
plural
  • sinclinale
  • sinclinalelor
vocativ singular
plural
sinclinal2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinclinal
  • sinclinalul
  • sinclinalu‑
plural
  • sinclinaluri
  • sinclinalurile
genitiv-dativ singular
  • sinclinal
  • sinclinalului
plural
  • sinclinaluri
  • sinclinalurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sinclinal (pl. -e)

  • 1. geologie Cută a stratelor din scoarța Pământului care prezintă aspectul unei albii cu concavitatea îndreptată în sus.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: