8 definiții pentru simultan (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIMULTÁN, -Ă, simultani, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre acțiuni, fenomene și evenimente) Care are loc în același timp cu altul sau cu altele; concomitent. 2. S. n. Demonstrație a unui șahist cu o clasificare superioară care joacă în același timp cu mai mulți adversari de categorie inferioară. [Var.: (înv.) simultanéu, -ée adj.] – Din germ. simultan, fr. simultane, lat. simultaneus.

simultan, ~ă [At: NEGULICI / V: (înv) ~eu / Pl: ~i, ~e / E: lat simultaneus, fr simultané] 1-2 a, av (Care există sau se desfășoară) în același interval de timp Si: concomitent (2), paralel, sincronic (1-2), sincron (1-2) Vz deodată, împreună, totdeodată, totodată. 3 sn Demonstrație la șah unde se joacă în același timp, cu mai mulți adversari de categorie inferioară.

SIMULTÁN, -Ă, simultani, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre acțiuni, fenomene și evenimente) Care are loc în același timp cu altul sau cu altele; concomitent. 2. S. n. Demonstrație a unui șahist cu o clasificare superioară care joacă în același timp cu mai mulți adversari de categorie inferioară. [Var.: (înv.) simultanéu, -ée adj.] – Din germ. simultan, fr. simultané, lat. simultaneus.

SIMULTÁN, -Ă adj. Care se petrece, care are loc în același timp; concomitent. // s.n. Demonstrație a unui șahist cu o clasificare superioară, care joacă în același timp cu mai mulți adversari de categorie inferioară. [Var. simultaneu, -ee adj. / < fr. simultané, cf. lat. t. simultaneus < simul – în același timp].

SIMULTÁN, -Ă I. adj. (și adv.) în același timp; concomitent. II. s. n. demonstrație a unui șahist care joacă în același timp cu mai mulți adversari. (< germ. simultan, fr. simultané, lat. simultaneus)

simultán s. n. (sport) Joc al unui șahist cu mai mulți adversari deodată ◊ „[...] Au loc simultane date de marii maeștri G. și O [...] și turnee după sistemul elvețian.” R.l. 26 XI 76 p. 6 (din germ. Simultan; cf. fr. simultané; DN – alt sens, DEX, DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

simultán2 s. n., pl. simultáne

simultán s. n., pl. simultáne

Intrare: simultan (s.n.)
simultan2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simultan
  • simultanul
  • simultanu‑
plural
  • simultane
  • simultanele
genitiv-dativ singular
  • simultan
  • simultanului
plural
  • simultane
  • simultanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

simultan (s.n.)

  • 1. Demonstrație a unui șahist cu o clasificare superioară care joacă în același timp cu mai mulți adversari de categorie inferioară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: