SIMIAN, simieni, s. m., adj. 1. S. m. (La pl.) Subordin de mamifere primate cu encefalul foarte dezvoltat, orbita separată de cavitatea temporală, o pereche de mamele pectorale și fața expresivă (Simioidea); (și la sg.) mamifer care face parte din acest subordin. 2. Adj.^[1] Care aparține simienilor (1), referitor la simieni. [Pr.: -mi-an] – Din fr. simien. modificată

simian, ~ă [At: ALEXI, W. / P: ~mi-an / Pl: ~eni, ~ene / E: fr simien] 1 a Care aparține simienilor (3) Si: (rar) simiesc (1). 2 a De simieni (3) Si: (rar) simiesc (2). 3 smp (rar sfp) Subordin de mamifere primate cu encefalul foarte dezvoltat, cu orbita separată de cavitatea temporală, cu o pereche de mamele pectorale și fața expresivă (Simioidea). 4 sm (rar sf) Mamifer care face parte din ordinul simienilor (3).

SIMIAN, -Ă adj. Referitor la maimuțe; simiesc. // s.m.pl. Subordin de mamifere primate cuprinzînd maimuțele superioare; (la sg.) animal din acest subordin. [Pron. -mi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. simien, cf. lat. simius – maimuță].

SIMIAN, -Ă I. adj. referitor la maimuțe; simiesc. II. s. m. pl. subordin de mamifere primate: maimuțele superioare. (< fr. simien)

*simián, -ă adj. (d. lat. simius, maĭmuță). Relativ la maĭmuță: specia simiană.

simian (desp. -mi-an) adj. m., s. m., pl. simieni (desp. -mi-eni); adj. f. simiană, pl. simiene

simian (-mi-an) adj. m., s. m., pl. simieni (-mi-eni); adj. f. simiană, pl. simiene

simian adj. m., s. m. (sil. -mi-an), pl. simieni (sil. -mi-eni); f. sg. simiană, pl. simiene