11 definiții pentru silurian (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SILURIÁN, -Ă, silurieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. A treia perioadă a paleozoicului, care se caracterizează prin sedimentări de calcar, de gresie, de șisturi argiloase, prin apariția primelor plante terestre și prin dezvoltarea nevertebratelor marine. ◊ (Adjectival) Perioada siluriană. 2. S. n. Sistem de strate geologice din silurian (1). 3. Adj. Care aparține silurianului (1), care datează din această perioadă; care este caracteristic, propriu silurianului (1, 2); siluric. [Pr.: -ri-an] – Din fr. silurien.

silurian, ~ă [At: ENC. AGR. / P: ~ri-an / Pl: ~eni, ~ene / E: fr silurien] 1 a Care aparține silurianului (5) Si: siluric (1). 2 a Care se referă la silurian (5) Si: siluric (2). 3 a Care datează din silurian (5) Si: siluric (3). 4 a Care este caracteristic silurianului (5) Si: siluric (4). 5 sn A treia perioadă a erei paleozoice, caracterizată prin sedimentări de calcar, de gresie, de șisturi argiloase, prin apariția primelor plante terestre și dezvoltarea nevertebratelor marine. 6 s Grupă de straturi geologice din silurian (5).

SILURIÁN, -Ă, silurieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. A treia perioadă a erei paleozoice care se caracterizează prin sedimentări de calcar, de gresie, de șisturi argiloase, prin apariția primelor plante terestre și prin dezvoltarea nevertebratelor marine. ◊ (Adjectival) Perioada (sau era) siluriană. 2. S. n. Sistem de straturi geologice din silurian (1). 3. Adj. Care aparține silurianului (1), care datează din această perioadă; care este caracteristic, propriu silurianului (1, 2); siluric. [Pr.: -ri-an] – Din fr. silurien.

SILURIÁN s.n. (Geol.) A treia perioadă (sistem) a paleozoicului. V. gotlandian. // adj. Care aparține acestei perioade; siluric. [Pron. -ri-an. / < fr. silurien, cf. siluri – vechiul nume al celților care au trăit în sud-vestul Angliei].

SILURIÁN, -Ă adj., s. n. (din a treia perioadă a paleozoicului. (< fr. silurien)

SILURIÁN1 n. geol. Perioada a treia a erei paleozoice. /<fr. silurien


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

silurián s. n. (sil. -ri-an)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SILURIÁN adj., s. (GEOL.) siluric.

SILURIAN adj., s. (GEOL.) siluric.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SILURIÁN, a treia perioadă (sistem) a Paleozoicului, situată între Ordovician și Devonian, care a durat c. 40-45 de milioane de ani. S-a caracterizat prin sedimentări de calcar, gresie și șisturi argiloase, prin apariția peștilor primitivi și a primelor plante terestre și dezvoltarea nevertebratelor marine.

Intrare: silurian (s.n.)
  • silabație: -ri-an
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silurian
  • silurianul
  • silurianu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • silurian
  • silurianului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

silurian (s.n.)

  • 1. A treia perioadă a paleozoicului, care se caracterizează prin sedimentări de calcar, de gresie, de șisturi argiloase, prin apariția primelor plante terestre și prin dezvoltarea nevertebratelor marine.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
  • 2. Sistem de strate geologice din silurian.
    surse: DEX '09

etimologie: