8 definiții pentru sibarit (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SIBARIT, -Ă, sibariți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care trăiește în lux, lene și desfrâu. – Din fr. sybarite, lat. Sybarita.
SIBARIT, -Ă, sibariți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care trăiește în lux, lene și desfrâu. – Din fr. sybarite, lat. Sybarita.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SIBARIT, -Ă, sibariți, -te, s. m. și f. Persoană care trăiește în lux și în petreceri (așa cum trăiau odinioară locuitorii din Sybaris). Petroniu... ne descrie viața unui sibarit din vremile imperiului. ODOBESCU, S. I 53. ♦ (Adjectival) Luxos, îmbelșugat. Oferind colegilor săi, străini veniți în Romînia... o somptuoasă și sibarită ospitalitate în castelul său. M. I. CARAGIALE, C. 158.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SIBARIT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se dedă unei vieți de lux și desfrâu. (< fr. sybarite, lat. sybarita, locuitor din Sybaris)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SIBARIT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care trăiește în lux, trândăvie și desfrâu. /<fr. sybarite, lat. Sybarita
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*sibarít, -ă adj. (vgr. Sybarites, lat. Sybarita, locuitor din Sybaris, oraș grecesc în sudu Italiĭ, unde era mare lux și lene). Om luxos, rafinat și moleșit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sibarit (livr.) adj. m., s. m., pl. sibariți; adj. f., s. f. sibarită, pl. sibarite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sibarit (livr.) adj. m., s. m., pl. sibariți; adj. f., s. f. sibarită, pl. sibarite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sibarit adj. m., s. m., pl. sibariți; f. sg. sibarită, pl. sibarite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
sibarit, sibarițisubstantiv masculin sibarită, sibaritesubstantiv feminin sibarit, sibarităadjectiv
- 1. (Persoană) care trăiește în lux, lene și desfrâu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Petroniu... ne descrie viața unui sibarit din vremile imperiului. ODOBESCU, S. I 53. DLRLC
- 1.1. Luxos, îmbelșugat. DLRLCsinonime: luxos îmbelșugat
- Oferind colegilor săi, străini veniți în Romînia... o somptuoasă și sibarită ospitalitate în castelul său. M. I. CARAGIALE, C. 158. DLRLC
-
-
etimologie:
- sybarite DEX '09 DEX '98 DN
- Sybarita DEX '09 DEX '98 MDN '00