10 definiții pentru sfor (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFOR2 s. n. (Reg.) 1. Curent în mijlocul unei ape curgătoare; firul apei. 2. Loc de unde țâșnește din pământ apă, formând o mocirlă. – Din sb. svor.

sfor2 s [At: CADE / V: (reg) șf~ / Pl: ? / E: ns cf izvor] 1 Partea de mijloc a mătcii unei ape curgătoare, unde curentul este cel mai puternic. Si: (rar) sfoară (16). 2 (Pex) Firul unei ape curgătoare Si: (rar) sfoară (17). 3 (Reg) Sorb2. 4 (Reg); csnp; îf șfor) Val mare. 5 (Reg) Loc unde țâșnește o apă din pământ, formând o mocirlă împrejur.

SFOR2 s. n. (Reg.) 1. Curent în mijlocul unei ape curgătoare; firul apei. 2. Loc de unde țâșnește din pământ apă, formând o mocirlă. – Din scr. svor.

SFOR2 s. n. 1. (În expr.) Sforul apei (sau al apelor) = curent în mijlocul unei ape curgătoare; firul apei. Un lemn putred, purtat de ici-colo de sforul apelor. CAMILAR, N. II 204. Trec stoluri de rațe, cînd în sforul apei, cînd pieziș spre japșe mai adăpostite. SADOVEANU, F. J. 650. Plutașii dîrzi, în sforul apei, Înfig prăjina, ca o lance. TOPÎRCEANU, P. 250. 2. Loc unde țîșnește din pămînt apă, formînd o mocirlă.

sfor n., pl. urĭ (sîrb. svor, a. î., rudă cu rom. iz-vor). Meh. Vc. Firu apeĭ (ArhO., 1928, 158). Sud. (VR. 1925, 7, 33). Curentu mijloculuĭ apeĭ. – În Tec. sforaș (pl. e), anafor. V. sfîrlează.

anafór n., pl. oare (ngr. anafóri, curent contrar, vîrtej, de unde și turc. anafor). Dun. de jos. Vîrtej de apă, vultoare. – În Meh. sfor, în Tec. sforaș, în Tec.Cov.Br. și otmăt. V. cĭovrîntie, sorb 2, bulboacă, plisă 1, curent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFOR s. fir. (~ al unei ape curgătoare.)

SFOR s. fir. (~ al unei ape curgătoare.)

Intrare: sfor (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfor
  • sforul
  • sforu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • sfor
  • sforului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sfor (s.n.)

  • 1. Curent în mijlocul unei ape curgătoare; firul apei.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: fir 3 exemple
    exemple
    • Un lemn putred, purtat de ici-colo de sforul apelor. CAMILAR, N. II 204.
      surse: DLRLC
    • Trec stoluri de rațe, cînd în sforul apei, cînd pieziș spre japșe mai adăpostite. SADOVEANU, F. J. 650.
      surse: DLRLC
    • Plutașii dîrzi, în sforul apei, Înfig prăjina, ca o lance. TOPÎRCEANU, P. 250.
      surse: DLRLC
  • 2. Loc de unde țâșnește din pământ apă, formând o mocirlă.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: