11 definiții pentru sfințit (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFINȚIT2, -Ă, sfințiți, -te, adj. (Bis.) 1. Asupra căruia a fost efectuat un ritual pentru a-i da un caracter sacru. 2. Epitet de onoare dat clericilor. – V. sfinți1.

sfințit3, a [At: CORESI, EV. 199 / V: (înv) svi~ / Pl: ~iți, ~e / E: sfinți1] 1 (D. oameni) Care a fost trecut în rândul sfinților (10) Si: sanctificat, canonizat, (liv) sacrat1. 2 (Pex) Asupra căruia s-a revărsat harul divin Si: binecuvântat, blagoslovit. 3-4 (Rar; d. oameni) Hirotonisit (1-2). 5 (Bis) Venerat. 6 (Mai ales d. obiecte) Care a primit harul divin (prin ritualuri religioase). 7 (Fam; gmț; îe) A fi ~ A fi beat.

SFINȚIT2, -Ă, sfințiți, -te, adj. (Bis.) 1. Asupra căruia a fost invocat harul divin pentru a-i da un caracter sacru. 2. Epitet de onoare dat clericilor. – V. sfinți1.

SFINȚIT2, -Ă, sfințiți, -te, adj. 1. Care a căpătat un caracter sacru, din care s-au gonit duhurile rele prin faptul că s-au rostit anumite rugăciuni pentru a atrage harul divin. Apă sfințită. 2. (Uneori precedat de «prea» sau de «înalt prea») Titlu de onoare dat clericilor. Înalt preasfințitul părinte.

sfințit n. asfințit: soarele acum era spre sfințit BĂLC. ║ a. consacrat; sfințita pâine.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SFINȚIT adj. (BIS.) 1. canonizat, (livr.) sacrat, sanctificat. (Mucenic ~.) 2. târnosit. (Biserică ~.)

SFINȚIT adj. amețit, băut, beat, cherchelit, hirotonisit, hirotonit, îmbătat, turmentat.

SFINȚIT adj. (BIS.) 1. canonizat, (livr.) sacrat, sanctificat. (Mucenic ~.) 2. tîrnosit. (Biserică ~.)

sfințit adj. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. HIROTONISIT. HIROTONIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Nicodim cel sfințit de la Tismana (†1406), sfânt cuvios, român de origine, n. în sudul Dunării, monah și apoi egumen al m-rii Hilander de la Athos. Trecând în Țara Românească, a întemeiat m-rile Vodița (1372) și Tismana (1374-1385), fiind organizatorul vieții monahale din țara noastră. A copiat și a decorat cu miniaturi un Tetraevanghel, azi în muzeul de artă din București. Este înmormântat la Tismana. Bis. îl sărbătorește la 26 decembrie.

Intrare: sfințit (adj.)
sfințit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfințit
  • sfințitul
  • sfințitu‑
  • sfinți
  • sfințita
plural
  • sfințiți
  • sfințiții
  • sfințite
  • sfințitele
genitiv-dativ singular
  • sfințit
  • sfințitului
  • sfințite
  • sfințitei
plural
  • sfințiți
  • sfințiților
  • sfințite
  • sfințitelor
vocativ singular
plural
svințit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfințit, sfințiadjectiv

(termen) bisericesc
  • 1. Asupra căruia a fost efectuat un ritual pentru a-i da un caracter sacru. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Apă sfințită. DLRLC
  • 2. Epitet de onoare dat clericilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote (Uneori precedat de «prea» sau de «înalt prea») Înalt preasfințitul părinte. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.