9 definiții pentru sfiire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SFIIRE, sfiiri, s. f. (Rar) Faptul de a se sfii, sfială. – V. sfii.
sfiire sf [At: ASACHI, S. L. II, 12 / Pl: (rar) ~ri / E: sfii] 1-2 (Asr) Sfială (1-2). 3 (Rar; îlav) Cu ~ În mod temător.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFIIRE, sfiiri, s. f. Faptul de a se sfii; sfială. – V. sfii.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
SFIIRE s. f. Faptul de a se sfii; sfială.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sfiire (rar) s. f., g.-d. art. sfiirii; pl. sfiiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!sfiire (rar) s. f., g.-d. art. sfiirii; pl. sfiiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sfiire s. f., g.-d. art. sfiirii; pl. sfiiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SFIIRE s. v. rușine, sfială, sfiiciune, timiditate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sfiire s. v. RUȘINE. SFIALĂ. SFIICIUNE. TIMIDITATE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: sfiire
sfiire substantiv feminin
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
sfiire, sfiirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a se sfii. DEX '09 DLRLCsinonime: rușine sfială sfiiciune timiditate
etimologie:
- sfii DEX '98 DEX '09