10 definiții pentru sfeștoc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFEȘTÓC, sfeștoace, s. n. Mănunchi de busuioc folosit pentru stropirea cu apă sfântă. – Cf. rus. svitok, bg. svităk.

SFEȘTÓC, sfeștoace, s. n. Mănunchi de busuioc folosit pentru stropirea cu apă sfântă. – Cf. rus. svitok, bg. svităk.

SFEȘTÓC, sfeștoace, s. n. Mănunchi de busuioc cu care preotul stropește cu aghiasmă. Apoi, cu sfeștoc de busuioc legat cu beteală de aur, stropi cu apă sfințită. HOGAȘ, DR. II 62. Dă cuviosului un sfeștoc de busuioc proaspăt. NEGRUZZI, S. I 324.

SFEȘTÓC ~oáce n. bis. Mănunchi de busuioc folosit pentru stropirea cu agheasmă în timpul slujbei religioase. /cf. rus. svitoc, bulg. svităk

sfeștoc n. mătăuz: un sfeștoc de busuioc proaspăt NEGR. [Tras din sfeștanie].

sfiștóc și fiștóc, sfeștóc și feștóc (Mold.) și sfitóc (Dor.) n., pl., oace (vsl. sŭvitŭkŭ și -okŭ, tom, secțiune, d. sŭviti, a învâlătuci; bg. svitŭk, sîrb. svitak, pachet; rus. svitok, sul de hîrtie, de unde rom. „sul, vălătuc, mănuchĭ, sfitoc”, infl. și de sfeștanie). Mătăuz, cĭurlez, pomătuf, buchețel de busuĭoc cu care se împrăștie agheazma. L. V. (după rus.). Vălătuc, sul.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sfeștóc s. n., pl. sfeștoáce

sfeștóc s. n., pl. sfeștoáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFEȘTÓC s. (BIS.) mătăuz, pămătuf. (~ pentru aghesmuit.)

SFEȘTOC s. (BIS.) mătăuz, pămătuf. (~ pentru aghesmuit.)

Intrare: sfeștoc
substantiv neutru (N20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfeștoc
  • sfeștocul
  • sfeștocu‑
plural
  • sfeștoace
  • sfeștoacele
genitiv-dativ singular
  • sfeștoc
  • sfeștocului
plural
  • sfeștoace
  • sfeștoacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)