4 definiții pentru sfară (ceartă)

sfáră s. f., pl. sfáre

sfáră s. f. – Ceartă, gîlceavă, altercație. Sl. svara (Tiktin). Sex. XVI, înv.

sfáră2, sfáre, s.f. (înv.) sfadă, ceartă.

2) sfáră f., pl. inuzitat sferĭ (vsl. svara, tumult, svarŭ, luptă, bg. rus. svára, rut. čvára, ceartă. V. ciorovăĭesc). Vechĭ. Ceartă, sfadă, cĭorovoĭală.

Intrare: sfară (ceartă)
sfară1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sfa sfara
plural sfare sfarele
genitiv-dativ singular sfare sfarei
plural sfare sfarelor
vocativ singular
plural

sfară (ceartă)

etimologie: