9 definiții pentru sfărâmat (s.n.) sfărmat sfărămat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFĂRÂMÁT1 s. n. Sfărâmare. [Var.: sfărmát s. n.] – V. sfărâma.

SFĂRÂMÁT1 s. n. Sfărâmare. [Var.: sfărmát s. n.] – V. sfărâma.

sfărâmat1 sn [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ? / E: sfărâma] (Rar) 1-13 Sfărâmare (1-13).

SFĂRMÁT1 s. n. v. sfărâmat1.

SFĂRMÁT1 s. n. v. sfărâmat.

SFĂRÎMÁT1 s. n. Sfărîmare. – Variante: sfărmát, sfărămát (SLAVICI, N. I 36) s. n.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: sfărâmat (s.n.)
sfărâmat2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfărâmat
  • sfărâmatul
  • sfărâmatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • sfărâmat
  • sfărâmatului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfărmat
  • sfărmatul
  • sfărmatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • sfărmat
  • sfărmatului
plural
vocativ singular
plural
sfărămat2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfărămat
  • sfărămatul
  • sfărămatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • sfărămat
  • sfărămatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sfărâmat (s.n.) sfărmat sfărămat

etimologie:

  • vezi sfărâma
    surse: DEX '09 DEX '98