9 definiții pentru sfârtecat sfârticat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFÂRTECÁT, -Ă, sfârtecați, -te, adj. Rupt, sfâșiat (în bucăți). [Var.: sfârticát, -ă adj.] – V. sfârteca.

SFÂRTECÁT, -Ă adj. v. sfârticat.

SFÂRTICÁT, -Ă adj. v. sfârtecat.

SFÂRTICÁT, -Ă, sfârticați, -te, adj. Rupt, sfâșiat (în bucăți). [Var.: sfârtecát, -ă adj.] – V. sfârtica.

SFÎRTECÁT, -Ă adj. v. sfîrticat.

SFÎRTICÁT, -Ă, sfîrticați, -te, adj. Sfîșiat (în bucăți). În trei luni de zile, cît fusese oprit de medici să vorbească fiindcă avea plămînul drept sfîrticat de o schije de obuz, îndrăgise tăcerea. REBREANU, P. S. 110. Țesutul sfîrticat al trupului, ca și al sufletului, crescuse zgîrci nesimțitor în locul cărnii vii de odinioară. POPA, V. 341. ◊ Fig. Era o zdreanță dintr-o veche moșie, sfîrticată, prinsă în pămînturile vecine. DAN, U. 4. – Variantă: sfîrtecát, -ă (CAMILAR, N. I 148) adj.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFÂRTECÁT adj. 1. sfâșiat, (înv. și reg.) mursecat. (Om ~ de lupi.) 2. sfâșiat, (înv. și reg.) spârcuit. (~ de săbii.)

SFÎRTECAT adj. 1. sfîșiat, (înv. și reg.) mursecat. (Om ~ de lupi.) 2. sfîșiat, (înv. și reg.) spîrcuit. (~ de săbii.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sfârtecát, -ă, sfârtecați, -te, (sfârticat), adj. – Rupt, jerpelit: „Măi golan, măi sfârticat...” (Papahagi, 1925: 346). – Din sfârteca (MDA).

Intrare: sfârtecat
sfârtecat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfârtecat
  • sfârtecatul
  • sfârtecatu‑
  • sfârteca
  • sfârtecata
plural
  • sfârtecați
  • sfârtecații
  • sfârtecate
  • sfârtecatele
genitiv-dativ singular
  • sfârtecat
  • sfârtecatului
  • sfârtecate
  • sfârtecatei
plural
  • sfârtecați
  • sfârtecaților
  • sfârtecate
  • sfârtecatelor
vocativ singular
plural
sfârticat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfârticat
  • sfârticatul
  • sfârticatu‑
  • sfârtica
  • sfârticata
plural
  • sfârticați
  • sfârticații
  • sfârticate
  • sfârticatele
genitiv-dativ singular
  • sfârticat
  • sfârticatului
  • sfârticate
  • sfârticatei
plural
  • sfârticați
  • sfârticaților
  • sfârticate
  • sfârticatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)