10 definiții pentru sfârâitor sfărăitoare sfârâietoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFÂRÂITÓR, -OÁRE, (1) sfârâitori, -oare, adj., (2) sfârăitori, s. f. 1. Adj. Care sfârâie. 2. S. f. Jucărie de copii care, prin învârtire, produce un sfârâit; bâzâitoare, zbâmâitoare. [Pr.: -râ-i-] – Sfârâi + suf. -tor.

sfârâitor, ~oare [At: I. GOLESCU, C. / V: ~ietoare, ~răitoare, sfărăitoare[1] / Pl: ~i, ~oare / E: sfârâi + -tor] 1 a (D. grăsimi încinse la foc, d. alimente prăjite sau fripte ori d. alte corpuri încinse sau încălzite cu o sursă de căldură) Care produce zgomote șuierătoare și repetate, de mică intensitate. 2 a (Rar; pex; d. grăsimi încinse la foc, d. alimente prăjite sau fripte ori d. alte corpuri încinse sau încălzite cu o sursă de căldură)) Care se prăjește 3 a (D. foc sau d. corpuri ori materii care ard) Care produce pocnete mici, scurte și repetate Si: (reg) pârâitor. 4 a (D. foc sau d. corpuri ori materii care ard) Care arde repede cu pâlpâiri sau scăpări dese și cu pocnete scurte, repetate Si: (reg) pârâitor. 5 a (D. fuse de tors, d. roți sau d. alte obiecte în mișcare) Care produce un zgomot caracteristic, care se repetă ritmic, determinat de viteza, de continuitatea sau de repetarea mișcării Si: (reg) prisnitor, prâznăitor, prâznălitor. 6 a (Pex; d. fuse de tors, d. roti sau d. alte obiecte în mișcare) Care se mișcă (sau care merge, care funcționează etc.) foarte repde Si: (reg) prisnitor, prâznăitor, prâznălitor 7 sf Jucărie confecționată dintr-o nucă golită de miez și străbătută, longitudinal, de un ax metalic sau de lemn pe care se înfășoară o sfoară, fixându-se la capătul superior al axului un măr sau un cocean de porumb care, atunci când se trage de sfoară, produce, prin învârtire, un sfârâit1 (10) caracteristic Si: bâzâitoare, (reg) sfârâiac (3), sfârâioc. 8 sf (Reg) Morișcă. 9 a (D. păsări) Care produce un zgomot caracteristic determinat de bătăi repezi din aripi (în timpul zborului) Si: fâlfâitor, (reg) păbâitor. 10 a (D. insecte) Care produce un zgomot caracteristic în timpul zborului Si: bâzâitor, zâzâitor, zumzăitor, (rar) zumbăitor, (pop) bombănitor, (reg) bornăitor, vâjâitor. 11 a (D. unele insecte și d. unele păsări) Care scoate sunete caracteristice, ascuțite, scurte și repetate Si: țârâitor, țâțâitor. corectată

  1. Ultimele două variante, fără accent în original — LauraGellner

SFÂRÂITÓR, -OÁRE, (1) sfârâitori, -oare, adj., (2) sfârâitori, s. f. 1. Adj. Care sfârâie. 2. S. f. Jucărie de copii care, prin învârtire, produce un sfârâit; bâzâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -râ-i-] – Sfârâi + suf. -tor.

SFÂRÂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care sfârâie; care produce sfârâituri. [Sil. -râ-i-] /a sfârâi + suf. ~tor

sfărăitoare sf vz sfârâitor[1] corectată

  1. În original: vz sfârâitoare care este de fapt femininul cuv. sfârâitor LauraGellner

sfârâietoare sf vz sfârâitor[1] corectată

  1. În original: vz sfârâitoare care este de fapt femininul cuv. sfârâitor LauraGellner

SFÎRÎITÓR, -OÁRE, sfîrîitori, -oare, adj. Care sfîrîie. A adus friptura sfîrîitoare într-o strachină. SADOVEANU, P. S. 51.

sfărăitoare f. jucărie ce face sgomot învârtindu-se.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sfârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. sfârâitóri; f. sg. și pl. sfârâitoáre

sfârâitór adj. m. (sil. -râ-i-), pl. sfârâitóri; f. sg. si pl. sfârâitoáre

Intrare: sfârâitor
sfârâitor adjectiv
  • silabație: -râ-i-
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfârâitor
  • sfârâitorul
  • sfârâitoru‑
  • sfârâitoare
  • sfârâitoarea
plural
  • sfârâitori
  • sfârâitorii
  • sfârâitoare
  • sfârâitoarele
genitiv-dativ singular
  • sfârâitor
  • sfârâitorului
  • sfârâitoare
  • sfârâitoarei
plural
  • sfârâitori
  • sfârâitorilor
  • sfârâitoare
  • sfârâitoarelor
vocativ singular
plural
sfărăitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfărăitoare
  • sfărăitoarea
plural
  • sfărăitori
  • sfărăitorile
genitiv-dativ singular
  • sfărăitori
  • sfărăitorii
plural
  • sfărăitori
  • sfărăitorilor
vocativ singular
plural
sfârâietoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)