8 definiții pentru sfârâitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SFÂRÂITOR, -OARE, (1) sfârâitori, -oare, adj., (2) sfârăitori, s. f. 1. Adj. Care sfârâie. 2. S. f. Jucărie de copii care, prin învârtire, produce un sfârâit; bâzâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -râ-i-] – Sfârâi + suf. -tor.
sfârâitor, ~oare [At: I. GOLESCU, C. / V: ~ietoare, ~răitoare, sfărăitoare[1] / Pl: ~i, ~oare / E: sfârâi + -tor] 1 a (D. grăsimi încinse la foc, d. alimente prăjite sau fripte ori d. alte corpuri încinse sau încălzite cu o sursă de căldură) Care produce zgomote șuierătoare și repetate, de mică intensitate. 2 a (Rar; pex; d. grăsimi încinse la foc, d. alimente prăjite sau fripte ori d. alte corpuri încinse sau încălzite cu o sursă de căldură)) Care se prăjește 3 a (D. foc sau d. corpuri ori materii care ard) Care produce pocnete mici, scurte și repetate Si: (reg) pârâitor. 4 a (D. foc sau d. corpuri ori materii care ard) Care arde repede cu pâlpâiri sau scăpări dese și cu pocnete scurte, repetate Si: (reg) pârâitor. 5 a (D. fuse de tors, d. roți sau d. alte obiecte în mișcare) Care produce un zgomot caracteristic, care se repetă ritmic, determinat de viteza, de continuitatea sau de repetarea mișcării Si: (reg) prisnitor, prâznăitor, prâznălitor. 6 a (Pex; d. fuse de tors, d. roti sau d. alte obiecte în mișcare) Care se mișcă (sau care merge, care funcționează etc.) foarte repde Si: (reg) prisnitor, prâznăitor, prâznălitor 7 sf Jucărie confecționată dintr-o nucă golită de miez și străbătută, longitudinal, de un ax metalic sau de lemn pe care se înfășoară o sfoară, fixându-se la capătul superior al axului un măr sau un cocean de porumb care, atunci când se trage de sfoară, produce, prin învârtire, un sfârâit1 (10) caracteristic Si: bâzâitoare, (reg) sfârâiac (3), sfârâioc. 8 sf (Reg) Morișcă. 9 a (D. păsări) Care produce un zgomot caracteristic determinat de bătăi repezi din aripi (în timpul zborului) Si: fâlfâitor, (reg) păbâitor. 10 a (D. insecte) Care produce un zgomot caracteristic în timpul zborului Si: bâzâitor, zâzâitor, zumzăitor, (rar) zumbăitor, (pop) bombănitor, (reg) bornăitor, vâjâitor. 11 a (D. unele insecte și d. unele păsări) Care scoate sunete caracteristice, ascuțite, scurte și repetate Si: țârâitor, țâțâitor. corectat(ă)
- Ultimele două variante, fără accent în original — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFÂRÂITOR, -OARE, (1) sfârâitori, -oare, adj., (2) sfârâitori, s. f. 1. Adj. Care sfârâie. 2. S. f. Jucărie de copii care, prin învârtire, produce un sfârâit; bâzâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -râ-i-] – Sfârâi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
SFÂRÂITOR ~oare (~ori, ~oare) Care sfârâie; care produce sfârâituri. [Sil. -râ-i-] /a sfârâi + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SFÎRÎITOR, -OARE, sfîrîitori, -oare, adj. Care sfîrîie. A adus friptura sfîrîitoare într-o strachină. SADOVEANU, P. S. 51.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sfârâitor (desp. -râ-i-) adj. m., pl. sfârâitori; f. sg. și pl. sfârâitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sfârâitor (-râ-i-) adj. m., pl. sfârâitori; f. sg. și pl. sfârâitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sfârâitor adj. m. (sil. -râ-i-), pl. sfârâitori; f. sg. si pl. sfârâitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: sfâ-râ-i-tor
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
sfârâitor, sfârâitoareadjectiv
- 1. Care sfârâie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A adus friptura sfîrîitoare într-o strachină. SADOVEANU, P. S. 51. DLRLC
-
etimologie:
- Sfârâi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09