SEXTINĂ, sextine, s. f. Poezie cu formă fixă, alcătuită din șase strofe și jumătate, în care aceleași cuvinte revin la rimă într-o anumită ordine. ♦ Strofa de șase versuri. – Din fr. sextine.

sextină sf [At: DER / V: (rar) sest~ / Pl: ~ne / E: fr sextine] 1 Poezie cu formă fixă, care este alcătuită din șapte strofe, dintre care primele șase au câte zece versuri, iar ultima are numai trei versuri și în care același cuvinte revin la rimă într-o anumită ordine. 2 Strofă alcătuită din șase versuri.

SEXTINĂ, sextine, s. f. Poezie cu formă fixă, alcătuită din șase strofe și jumătate, în care aceleași cuvinte revin la rimă într-o anumită ordine. ♦ Strofă de șase versuri. – Din fr. sextine.

SEXTINĂ s.f. (Lit.) Poezie cu formă fixă, alcătuită din șase strofe, avînd fiecare șase decasilabe și cu rime repetate de la prima strofă. ♦ Poem sau poezie alcătuită din strofe de șase versuri. [< fr. sextine, cf. lat. sextus – al șaselea].

SEXTINĂ s. f. 1. poezie cu formă fixă, din șase strofe a câte șase dexasilabe și cu rime repetate într-o anumită ordine. ◊ strofă de șase versuri. (< fr. sextine)

SEXTINĂ ~e f. 1) Poezie cu formă fixă, compusă din șase strofe. 2) Strofă compusă din șase versuri. /<fr. sextine

sestină sf vz sextină

sextină s. f., g.-d. art. sextinei; pl. sextine

sextină s. f., g.-d. art. sextinei; pl. sextine

sextină s. f., g.-d. art. sextinei; pl. sextine

SEXTINĂ (< fr. sextine < lat. sextus, al șaselea) 1 Poezie cu formă fixă, are caracter satiric, alcătuită din șase strofe de cîte șase versuri și o strofă finală de trei versuri. De origine provensală, a fost introdusă în poezia italiană de Dante, iar în cea franceză de poeții Pleiadei și de romantici. 2 Denumirea de sextină se mai folosește și pentru strofe de șase versuri.