9 definiții pentru sextet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEXTÉT, sextete, s. n. 1. Compoziție muzicală pentru șase voci sau șase instrumente. ♦ Ansamblu de șase voci sau șase instrumente care execută împreună o compoziție muzicală. 2. Echipă de volei sau de gimnastică alcătuită din șase jucători sau jucătoare. – Din germ. Sextett.

SEXTÉT, sextete, s. n. 1. Compoziție muzicală pentru șase voci sau șase instrumente. ♦ Ansamblu de șase voci sau șase instrumente care execută împreună o compoziție muzicală. 2. Echipă de volei sau de gimnastică alcătuită din șase jucători sau jucătoare. – Din germ. Sextett.

sextet sn [At: ENC. ROM. / Pl: ~e / E: ger Sextett] 1 Compoziție muzicală pentru șase voci sau șase instrumente Si: sextuor. 2 Ansamblu compus din șase cântăreți vocali sau instrumentiști care execută un sextet (1). 3 Echipă (de volei sau de gimnastică) alcătuită din șase sportivi de bază. 4 (Pgn) Grup de șase persoane care alcătuiesc o unitate, un ansamblu.

SEXTÉT, sextete, s. n. Compoziție muzicală întocmită pentru șase voci sau șase instrumente. ♦ Ansamblu de șase voci sau șase instrumente. Sextet vocal.

SEXTÉT s.n. 1. Ansamblu compus din șase persoane (instrumentiști sau cântăreți) care execută împreună o piesă muzicală; muzica scrisă pentru un astfel de ansamblu; sextuor. 2. Echipă de volei sau de gimnastică alcătuită din șase jucători sau jucătoare. [Pl. -te, -turi. / < germ. Sextett].

SEXTÉT s. n. 1. formație vocală sau instrumentală din șase interpreți; compoziție pentru o astfel de formație; sextuor. 2. echipă de volei sau de gimnastică alcătuită din șase jucători (jucătoare). (< germ. Sextett)

SEXTÉT ~e n. 1) Ansamblu de șase interpreți care execută împreună o compoziție muzicală. 2) Compoziție muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu. /<germ. Sextett


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sextet 1. Formație* cuprinzând șase voci (1) sau șase instrumente. 2. Compoziție muzicală pentru șase partide* vocale sau șase instr. obligate. Toate lucrările vocale la șase voci (2) poartă titlul de s. chiar dacă sunt acompaniate instr. (indiferent de numărul instr. din formație). Un s. vocal celebru este „Chi raffrena il mio furore” din Lucia di Lammermoor de Donizetti (actul I), iar între s. instr. este de menționat S. op. 81 b, pentru 2 vl., violă, v-cel și 2 corni de Beethoven.

Intrare: sextet
sextet1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sextet
  • sextetul
  • sextetu‑
plural
  • sextete
  • sextetele
genitiv-dativ singular
  • sextet
  • sextetului
plural
  • sextete
  • sextetelor
vocativ singular
plural
sextet2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sextet
  • sextetul
  • sextetu‑
plural
  • sexteturi
  • sexteturile
genitiv-dativ singular
  • sextet
  • sextetului
plural
  • sexteturi
  • sexteturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sextet

  • 1. Compoziție muzicală pentru șase voci sau șase instrumente.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: sextuor
    • 1.1. Ansamblu de șase voci sau șase instrumente care execută împreună o compoziție muzicală.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Sextet vocal.
        surse: DLRLC
  • 2. Echipă de volei sau de gimnastică alcătuită din șase jucători sau jucătoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: